Și nici nu mi-e teamă să recunosc ce-mi place… De ce mi-ar fi? De ce să ne ascundem sub mantia groasă, impermeabilă a ipocriziei? De ce? Ca să fim pe placul cui? Altor ipocriți? Nu am idoli, nu am avut niciodată. Am detestat dintotdeauna atitudinea libidinos-pupincuristă a prietenilor sau colegilor mei care nu știau cum să se mai bage pe sub pielea unor gunoaie. Și nici nu am înțeles-o. Ce puteai să vezi la unul care abia articula cuvintele? Da,…
Când eram mai mic, îmi plăcea să mă consider ateu. Și, ca să fiu sincer 100%, ziceam că-s comunist, pentru că pe ei îi asociam cu ateismul. Vorbesc de o perioadă în care mintea necoaptă putea fi modelată cu ușurință în orice fel… Eram în Școala Primară. Refuzam orice fel de legătură cu biserica. Cu religia. Țin minte (da, am o memorie foarte bună, îmi amintesc tot felul de chestii de la o vârstă chiar mai fragedă) că aveam prieteni…
După douăzeci și doi de ani de acces liber la informație, te-ai aștepta ca personaje precum “domnu’ Dan”, “tribunul Vadim” sau “‘nea Gigi” să apară doar în piesele de teatru. În spectacole de comedie. Sau chiar la un nivel mai jos, poate la un spectacol “Vacanța Mare”. Te-ai amuza (poate) și ai pleca acasă. Și în două, trei ore ai uita de ei. Dacă nu mai repede. Dar îi vedem în fiecare zi. La toate știrile. Poate la meteo nu apar. În rest,…
Fără prea multe metafore, fără să lungesc articolul mai mult decât e cazul… De mai bine de un an asist la un nesfârșit schimb de focuri cuvinte între susținătorii și opozanții proiectului Roșia Montană. Asist cumva de pe margine, pentru că nicio parte nu a reușit să mă convingă. Sunt într-o poziție de neutralitate. Instabilă, e drept, dar deocamdată nu iau partea nimănui. Și e simplu să înțelegi de ce. Nu poți rămâne insensibil la drama unor oameni ale căror vieți par…
Atenţie! Acest articol poate fi catalogat ca fiind scris de un hater. Sau de un frustrat. Ambele etichetări mă lasă rece. Ba chiar mai mult, mă bucură. Pentru că mă pun alături de câţiva oameni care au prostul obicei să scrie chiar bine. Deși… poate eu nu mă pricep la scris și n-am ce căuta lângă ei. Habar n-am. Şi ca să fiu complet sincer, mie îmi place cum/ce scriu. O fi vreo formă de narcisism, naiba ştie… Încă de marți am…
După ce m-am uitat la aproape tot sezonul doi al show-ului „Românii au talent” și am aflat și câștigătorul, dincolo de spectacolul foarte bine promovat (social-mediatizat, chiar), bine pus în scenă și de succesul de necontestat, am rămas cu câteva întrebări/constatări: – De ce nu sunt publice statisticile SMS-urilor/apelurilor trimise? Ar înlătura orice suspiciune vis-a-vis de rezultatul final. Da, știu, ar putea influența rezultatul direct al voturilor (știind că s-au exprimat doar 10.000 de voturi în ultima finală, te pune un…
Nu neg impactul celor scrise pe bloguri asupra cititorilor. Dacă n-ar vedea o oportunitate în asta, e clar că nimeni nu ar investi în publicitatea prin bloggeri. (Pentru că asta este, o formă de marketing.) Și, de multe ori e eficientă. Atunci când vorbim de o mașină (chiar dacă cel ales nu-i o somitate în domeniu) sau de un device – telefon, tv, laptop – (chiar dacă review-ul nu-i făcut de un IT-st cu studii de specialitate) pe care ai…