Inaugurarea oficiala a lagarului a avut loc in martie 1933, anul ascensiunii la putere a Partidului National Socialist. Nimic surprinzator, dupa numirea lui Adolf Hitler in postul de cancelar, in ianuarie,  si incendirea Reichstag-ului, in februarie. Cronologic, dar mai ales logic, acesta este urmatorul pas.

Pentru inceput, sunt inchisi aici doar detinuti politici. Nu se iau in considerare criterii rasiale sau apartenenta la o minoritate (nationala, sociala, religioasa). Sunt toti cetateni germani. Cercul se va deschide, destul de repede, pentru toti ceilalti si, in 1938, dupa Reichskristallnacht, evreii reprezinta pana la o treime din populatia inchisa aici. Restul, inamici ai sistemului, din Germania sau din teritoriile ocupate. Inclusiv prizonieri de razboi.

Inclusiv romani.

A functionat 12 ani: peste 200.000 de detinuti au trecut prin lagar, peste 40.000 n-au mai plecat niciodata. Au ajuns in groapa comuna sau doar cenusa. In aprilie 1945, armata americana elibereaza aproximativ 32.000 detinuti, cati mai erau in acel moment, in Konzentrationslager (KZ) Dachau.

Am vizitat KZ-Gedenkstätte Dachau (Memorialul Dachau) anul trecut. La plecare, n-am mai mers cu bus-ul, am mers pe drumul pe care erau “manati” prizonierii catre lagar: Path of Remembrance. Am trecut pe langa un sir de vile ce au fost folosite in timpul functionarii lagarului de conducatorii acestuia dar si de paznici. Astazi, sunt reconditionate si locuite… La nici 200 metri de fostul lagar. Viata si-a reluat, de mult, cursul normal.

[Show as slideshow]

Daca ajungeti in Munchen, sa treceti si prin Dachau. E doar la 20 de minute de mers cu S-Bahn-ul. Avem, inca, multe de invatat din greselile trecutului.