Am încercat să văd Rusia, pe cât posibil, aşa cum e ea. Nu am resentimente, ce a fost a fost, n-are rost să ne uităm în spate cu ură. Nu sunt rusofob (sau nu mai sunt), deși toata familia mea nu a avut decât de suferit de pe urma lor! Direct sau indirect. Istoria e istorie, prezentul e prezent. Dacă vrem să ne mearga mai bine, ar trebui să trecem peste tot ce a fost rău în relaţiile cu ex-vecinul sovietic. Nu o…
La început a fost cartela perforată. Sau așa știu eu… După aceea, au fost benzile magnetice. Și dischetele. Unele, mai mari decât o tabletă din zilele noastre. De 8, de 5 și de 3. Nici vorbă de unități optice. Nici nu era nevoie, puține aplicații aveau nevoie de mai mult de 1.44 MB. Când Microsoft s-a hotarât să scoată un sistem de operare care nu mai încăpea pe o dischetă, compact discurile au rezolvat problema. DVD-ul s-a descurcat și el…
…Se află oraşul cu cel mai ridicat nivel de trai din lume. La nici cinci sute de kilometri. Aproape îi poţi auzi forfota. Aproape îi poţi simţi mirosul. Aproape îi poţi vedea luminile. Şi, totuşi, suntem atât de departe. Deşi, cu un secol în urmă, eram şi noi o mică Viena (vorbesc de Timişoara). Astăzi, cu greu îţi mai poţi imagina aşa ceva. Unde am pierdut atât de mult? Când o să ajungem şi noi la normalitate. Sau, măcar, mai…
Astăzi, cum tot a dat un gram de soare pe la noi (prin Timişoara, adicătelea) şi prognoza de pe Chrome zice că doar frigul vine peste noi, fără zăpezi sau ploi, am zis să-i (re)dau culoarea originală prietenei care mă aduce la birou în fiecare dimineaţă. Adică Ibizei mele. Cum pe frigul ăsta – şi nu numai – consider că e inuman să pui un copil (de cele mai multe ori sunt nişte adolescenţi) să-ţi spele maşina, m-am dus la…
Anii optzeci, undeva spre a doua jumătate a decadei. România avea parte de cea mai neagră perioadă a ei pe timp de pace. Chiar dacă eram un copil pe atunci şi aveam impresia ca nu îmi lipsea nimic (adică lipseau atât de multe, doar că nu prea aveam cum să îmi dau eu seama, asta o realizez abia acum când văd ce poţi să îţi cumperi şi de la cel mai mic magazin de la scara blocului…), nu aveam nicio…
Aud tot felul de poveşti despre sumele de bani care s-ar câştiga în online. Stai! De fapt, din blogging! Ca online-ul e mare şi sunt convins că sunt afaceri bune pe net, unele chiar foarte bănoase. N-aş vrea să par Toma Necredinciosul şi nici să se creadă că întreb chestia asta ca să văd dacă e rentabil sau nu să te ţii de scris/blogging. Sunt doar curios: există cineva în online-ul românesc care să trăiască numai din scris? Şi hai să nu luăm în calcul micile…