Da, biznis. Că suntem aici, la Porţile Orientului şi parcă nu “face sens” să îi spun “business”. Că prea puţine de la noi chiar sunt așa ceva. Dar aici am greşit! Asta chiar e un business. Şi l-aş jigni pe cel care îl conduce dacă aş glumi chiar şi numai o secundă atunci când mă refer restaurantul lui. Şi asta nu-i o reclamă. Cel despre care voi vorbi nici măcar nu-și imaginează că voi scrie asta. Poate o să-i spun,…
Stau şi mă minunez de modul în care s-a propagat o ştire care, dacă n-ar fi fost vorba de un liceu cu pretenţii din capitală, ar fi ajuns în pagina a treia, printre cele de interes local, spre deloc… Vorbesc de cazul de la Jean Monnet, ca să vă opriţi aici din citit, dacă sunteţi suprasaturaţi de acest subiect. Nu mai dau link, copy/paste în Google la chestia asta: “jean monnet bucuresti”, ar trebui să fie suficient… Pentru că sunt convins de un lucru: nu s-a reinventat…
@Sorin: Mulţumesc pentru suportul “logistic”! 🙂
La Mulți Ani, România! Tu nu ai nicio vină că lumea înjură mai abitir ca niciodată, chiar în ziua în care ar trebui să ne bucurăm că avem un nume și nu suntem doar provincii și locuitori ale altor state. Tu nu ai nicio vină că acolo sus, cei care ne conduc, sunt făcuți dintr-un material de proastă calitate. Tu nu ai nicio vină că unii, care poartă în cărțile de identitate însemnele tale oficiale, te fac de râs chiar și…
Am schimbat şi eu pe ici, pe colo leapşa lui Alin. Şi el a schimbat-o şi a părăsit cursul original al acesteia… Dar eu zic că e de bine, să nu scriem chiar toţi la fel. Aşa că, în loc de “11 lucruri”, am ajuns la “7 cuvinte”. Sunt cuvinte pe care aş vrea să le regăsesc în cei din jurul meu. Toleranţă – poate nu ne lipseşte doar nouă, nu ştiu. Dar atunci când nu o văd, mă tem. Mă tem, pentru…
…Se află oraşul cu cel mai ridicat nivel de trai din lume. La nici cinci sute de kilometri. Aproape îi poţi auzi forfota. Aproape îi poţi simţi mirosul. Aproape îi poţi vedea luminile. Şi, totuşi, suntem atât de departe. Deşi, cu un secol în urmă, eram şi noi o mică Viena (vorbesc de Timişoara). Astăzi, cu greu îţi mai poţi imagina aşa ceva. Unde am pierdut atât de mult? Când o să ajungem şi noi la normalitate. Sau, măcar, mai…
Astăzi, cum tot a dat un gram de soare pe la noi (prin Timişoara, adicătelea) şi prognoza de pe Chrome zice că doar frigul vine peste noi, fără zăpezi sau ploi, am zis să-i (re)dau culoarea originală prietenei care mă aduce la birou în fiecare dimineaţă. Adică Ibizei mele. Cum pe frigul ăsta – şi nu numai – consider că e inuman să pui un copil (de cele mai multe ori sunt nişte adolescenţi) să-ţi spele maşina, m-am dus la…