Gradina mea botanica. De pe terasa
M-am apucat de gradinarit. Desi, cred ca ar trebui sa fie altul termenul. Ca n-am pus nici rosii, nici ardei… 🙂
La inceput, am avut unele flori cumparate de prin magazinele de profil, dar cam fara succes. Si cateva conifere mici, gen tuia. Dar toate s-au uscat. Nu m-am prins de ce (cu tuia, stiu de ce: nu se acomodeaza cu vasele de plastic, oricat de mari ar fi). Ei bine, prin iarna, m-am jucat cu samburii unor fructe avocado. Nu stiu daca ati vazut vreodata, sunt cam cat un ou de prepelita. Dar tari ca lemnul. Un search pe google (nu creste chiar oricum) si m-am lamurit. Trebuie sa lasi samburele ala imens intr-un pahar cu apa, semiscufundat (1/3 afara, sa mai respire un pic). Planta a crescut vazand cu ochii in primele zile de dupa incoltire! Era incredibil. Am avut cateva probleme cu ea cat timp am tinut-o in casa (era prea frig afara si nu vroiam sa o scot), ca nu prea ii pria, dar acum, cand e intr-un spatiu deschis, arata iar bine!
A urmat un esec cu un mango. Dar acolo, cred ca fructul era prea copt si cules prea cu mult timp in urma. Dar si succes pe linie cu lamai, portocali, grapefruit… dar si leandri, menta si busuioc. Unele, dincolo de rolul decorativ, sunt bune ca alternativa a supermarket-ului. Un fir de menta adaugat unei limonade, ii schimba complet gustul. La fel si busuiocul intr-un sos pentru paste. Si unde pui ca le ai proaspete, crescute de tine! Am mai plantat si un sortiment de fasole necomestibil (asa am inteles de la mama-mea, ea mi l-a dat); dupa trei zile crescuse deja de o palma! Nu exagerez absolut de loc. Acum inteleg de ce povestea e: “Jack si vrejul de fasole” si nu alta planta! Acum se catara pe tot ce prinde; dupa trei saptamani, unele varfuri sunt la peste un metru inaltime fata de jardiniera.
Restul plantelor (citricele si avocado) cresc mai greu. Dupa un start nebun, nu mai sesizezi asa usor cresterea. Dar terasa arata mult mai bine! Leandrii au facut deja de doua ori flori in doua luni, menta e verde, si se simte cand treci pe langa ea. Ca sa nu mai vorbesc de busuioc. Cica alunga si tantarii, desi nu prea cred.
Sursa foto: aici.
Singura mea problema, vantul! Etajul sase plus spatiu deschis se combina destul de periculos. Stau si admir cateodata vartejurile care se nasc in balcon. A, si mai am o problema: lipsa precipitatiilor din ultimul tip!
Ca fac muschi de numa’, carandu-le in fiecare seara apa!