King for a day, fool for a life time
Am (fara postul de fata) 17 posturi publicate pana acum. Plus un guest post la Arhi (merci pentru sprijin si incredere, Cetin!) atunci cand nici macar nu aveam acest blog. Si imi dau seama ca imi doresc sa vina lume sa ma citeasca, sa isi dea cu parerea despre ce am scris, sa lase comentarii. Sa ma fac vazut/citit, ca sa o spun in putine cuvinte. Stiu ca sunt la inceput si stiu ca trebuie sa am rabdare. Stiu ca trebuie sa scriu posturi interesante, sa am materialul meu pe care sa-l public (texte si fotografii) si nu sa ma inspir de la altcineva. Stiu ca e vital sa ai prieteni (oameni cu experienta) in online care sa te indrume sau sa iti mai arate una, alta. N-am nicio indoiala. Accept intotdeauna un sfat! Sau il gasesc chiar daca nu mi-e adresat direct mie (@zoso a scris odata pe twitter despre monthly archive ca-i obsolete asa ca l-am scos mai ales ca mi s-a parut chiar ok ce a zis, ceva in genul “aaa, asta stiam si eu”. Am stiut, se poate. Dar a fost evident pentru mine abia cand am citit-o).
Si acum… stiu cel putin doua experimente din online care au dus la un inimaginabil (pentru cei ce detineau blogurile) trafic. Primul venea de la DailyCotcodac si m-a amuzat teribil la vremea aia. Al doilea, astazi, cu un nefericit (?) blogger ce n-a stiut prea multe despre umor. Sau nu a stiut despre un alt fel de umor decat cel pe care-l practica el si s-a trezit intr-un cor de ciripituri (pe twitter, normal) .
Rezultatul (la singular, ca-i cam acelasi): baietii au facut trafic si au primit la comment-uri cat pentru toata activitatea lor bloggeristica. No offense, baieti!
Si acum vin cu o intrebare: cat de bine iti face un astfel de promo? N-am stat sa le mai studiez activitatea (la primul, de la postarea lui Julius, la al doilea, pana la tweet-urile de azi). Dar, pana la un caz similar, isi mai aduce, oare, lumea aminte de ei?
Ce vreau eu sa zic? Ca nu mi-as dori o asa popularitate. Mi-ajunge (deocamdata, sic!) traficul. Daca ceea ce scriu eu e de calitate, o sa imi creasca si numarul de vizitatori.
Daca nu, raman un anonim.
4 thoughts on “King for a day, fool for a life time”
“despre monthly archive ca-i obsolete asa ca l-am scos…”…n-am inteles ce-i cu monthly archive.Lamureste-ma, please. 🙂
Si da, inca o data, scrii foarte frumos.
Stii ce transmiti?! Sinceritate, onestitate si dorinta de-a ajunge unde-ti doresti.
Keep it like this!
🙂
Pe lateral ai (in dreapta sau stanga, depinde cum ai setat) “sidebar”. Un widget comun oricarei teme pe WP e Arhiva (grupata pe luni/ani) si pe asta il aveam in lateral. Vad ca si tu il ai pe site. Acolo regasesti toate postarile. Eu l-am scos abia dupa ce am citit tweet-ul lui Zoso. Vreau sa fie totul cat mai simplu. Si util. Rar se uita cineva acolo.
Acum, dacă oi fi chiar aşa de “nefericit”, cum spui tu, nu ştiu; da, sunt începător într-ale blogurilor, fără să îmi dau seama ce fac am deschis o cutie a Pandorei; rezultatul nu mă încântă nici pe mine absolut deloc şi nici nu mă aşteptam la un astfel de rezultat, la un trafic pe care nu mi-l doream. Oricum, poate din toată tărăşenia asta m-am ales cu ceva, am învăţat ceva şi nu voi mai face aceeaşi greşeală pe viitor. Poate să pară ciudat, dar nu am intrat pe blogul tău să te iau de guler, să arunc cu invective, cu mizerii şi prin urmare nici nu o voi face. Am dat peste blogul tău uitându-mă peste statistici, am intrat, am citit câte ceva şi nici măcar nu voi spune că îmi displace ce am citit, pentru că ar fi neadevărat. Aşa că…multă baftă în ce faci!
A fost greseala mea ca n-am pus ghilimelele de rigoare. Dar le-ai pus tu.
Am fost si sunt convins ca ai picat intr-o capcana greu de evitat. Daca ai fi fost activ pe twitter (sau mai activ prin online, in general) ai fi vazut ca sunt discutii pe teme oarecum conexe. Am scris si eu ceva despre asta dar am incercat sa raman impartial. Eu nu fac parte din nicio categorie. Sunt si eu la inceput de drum. Dar mi-am ales un drum al meu. Vreau sa scriu eu, de la mine. Si incerc, pe cat pot, sa nu ma leg de ce zic altii (vorbesc numai despre bloggeri acum). E dreptul fiecaruia sa creada ce vrea. Si sa scrie ce vrea. Nici de tine nu cred ca am scris ceva de rau. M-am gandit doar ca ai provocat aceste discutii. Dupa cum ai scris acum, imi lasi impresia de maturitate. Si cred ca doar ai scris ce ai simtit, fara sa te gandesti la consecinte.
Una peste alta, iti multumesc pentru aprecieri! Si poti oricand sa revii la mine pe blog. Nu voi cenzura vreodata o opinie exprimata in modul in care tu ai facut-o aici!
Si tie multa bafta!