- M-am cam săturat să tot citesc cât de oripilați sunt unii că, vezi Doamne, aplaudă niște conaționali în avion. Da, băi, voi v-ați născut în Boeing 747-800, sus, la nivelul doi, First Class, și acolo toată lumea își savura trabucul și whiskeyul de doișpe ani într-o liniște perfectă, întreruptă doar de ariile sopranei Montserrat Caballe. Ipocrizie cât cuprinde. Desigur, ați zburat alături de toate națiile lumii și le-ați învățat comportamentul și așa ați realizat că doar românii aplaudă. Mda… Și dacă aplaudă, ce? Crezi că tu, pufnind pe nas și dându-ți aere, ești mai bun? (Evident, nu doar românii aplaudă…)
- În aceeași ordine de idei, șoferii de la noi nu-s chiar de cea mai joasă speță. Nu-i dau exemplu pe ruși, că ăia rup tot, dar sârbii sunt frații noștri gemeni în ale tupeului pe stradă. Avariile aprinse îți transmit mai bine decât un semn de circulație că acolo se parchează. Pentru 5-10 minute, e drept, dar se parchează. Apoi, miracol! Odată cu stingerea avariilor, locul de parcare dispare și el. Liniuțe fac și nemții (de fapt, le fac mult mai periculoase decât la noi, ei având și service-uri de tunning profesioniste, dar și drumuri mai bune), ba mai mult, au niște jocuri aproape de sinucidere. Cum ar fi: speed-up pe contra-sens, pe autostradă.
- Am fost o dată pe Aeroportul Băneasă. Terminalul F al aeroportului Sheremetevo e un concurent redutabil în competiția: „Cel mai murdar aeroport văzut de mine”. Am văzut și gara din Frankfurt am Main, mult mai murdare decât București Nord. Și un Zeil plin de bețivi, nespălați, cerșetori (Surpriză! Nu erau români, erau macedoneni.) și murdar ca naiba. Centrul Vechi (păcat că nu peste tot) îi poate da lecții.
- Nu văd sensul să merg mai departe cu alte exemple. Văd sensul să vă trimit elegant la originile voastre sensibile de ipocriți, că nu sunteți în stare să treceți peste niște stereotipuri (și idei preconcepute – greșite în prea multe puncte) când e vorba de țara din care veniți și de neamul din care vă trageți. Sau sunteți toți teleportați aici din altă galaxie? Bine că sunteți voi mai buni!
- Dacă acum două-trei săptămâni mă gândeam destul de serios să repornesc centrala, iată că trecem direct în vara tropicală. Cred că trebuie să ne obișnuim cu asta și să începem să acomodăm (cu solul, nu cu clima) arbori și pomi fructiferi mai de prin sud. Așa, ca măsură de siguranță, că nu se știe…
- Am avut ocazia să văd cum e o zi în apropierea Solstițiului de Vară undeva în nord. Nu-i chiar „Midnight sun”, dar e una dintre cele mai frumoase imagini pe care am avut ocazia să le văd. Când te uiți la ceas și vezi că-i trecut de miezul nopții, dar la orizont, spre nord-vest e totul luminat… Nu reușesc cum pot oamenii de acolo să treacă vara, dar știu că „nopți albe” nu-i nicio metaforă pentru ei, e doar realitatea.
2 thoughts on “Scurtissime (3)”
1. Asa se vede la ei la miezul noptii? Foarte tare!
2. Nu-mi plac aplauzele in avion, dar nici nu fac urat cand le aud. Cea mai tare faza a fost cand pilotul a utilizat doar jumatate pista pentru aterizare. Imediat ce a atins pista cu rotile, au inceput aplauzele, dar s-au terminat brusc, la fel de brysc ca frana pe care a folosit-o. Si inca ceva. Aplauzele ar trebui sa fie pentru piloti, doar ca la ei in cabina nu se aude nimic. Cel putin la Wizz.
3. Stiu sigur ca mai era ceva, dar am uitat :))
Fotografia e făcută pe la 10.30. La miezul nopții dispare soarele și rămâne doar crepusculul la linia orizontului. Dar sunt niște culori incredibile. La 11 seara încă mai poți citi ziarul pe stradă…