- Deși, luând în considerare ultimii ani, colindatul părea să alunece dincolo de momentul kitsch, spre ce ar putea fi dincolo, iată că în acest septembrie (eu) am avut parte și de surprize plăcute. Un grup de colindători folosind doar instrumente muzicale de suflat (care s-au oprit în fața blocului, scoțându-ne pe majoritatea pe geam/balcon), un grup de tineri cântând (vocal+chitară) în centrul orașului, dar atât te frumos, încât doar dacă ai fi fost surd, nu te-ai fi oprit. Și, cronologic, ultimii, tot în fața blocului. Vreo treizeci de tineri (liceeni/studenți ca vârstă), veniți cu mașinile (lăsate frumos, pe avarii, în parcare) și cântând mai bine ca orice auzisem la televizor până atunci. Au plecat într-o ordine desăvârșită, făcându-mă să îmi doresc să am doar astfel de colegi de trafic… Iată că mai sunt speranțe, având în vedere că toți, absolut toți erau tineri și că n-am avut nicio secundă impresia că au venit să facă un ban sau să mai bage un pahar de vin, ca să se poată pune în cap înainte de a merge în cluburi. Au fost acolo numai și numai pentru a cânta…
- Devine o tradiție ieșitul în mall în a doua zi de… orice. Toate bune și frumoase, dacă lumea s-ar limita la a se plimba pe acolo și nu s-ar opri la food court. Pot să bag mâna în foc că sarmalele-cu-smântână sunt mult mai sănătoase decât orice meniu de fastfood!
- Acum vreo două ore, afară erau 16 grade Celsius. Aștept zăpezile din aprilie.