Nu mă pot abține să nu-mi iau ceasuri. De când am scris articolul acesta, au trecut mai bine de doi ani. Și nu țin minte exact câte ceasuri mi-am luat între timp. Dar știu sigur că am așteptat ceva după ăsta:

Pebble Smartwatch 2013 video from Pebble Technology on Vimeo.

Pebble. O idee promovată (cu succes) pe Kickstarter. Le-a luat puțin mai mult de o lună ca să adune peste zece milioane de dolari. Nu-i rău deloc… Detalii tehnice despre ceas sunt pe link-ul către pagina lor, nu vreau să copiez de acolo. Așa că vin cu detaliile personale. Sau, mai bine zis, cu primele impresii. Deci…

Ceasul arată foarte bine. Văzusem niște filme scurte cu liniile de asamblare și mi s-a părut că arătau cam ciudat încăperile alea. Așa, ca un atelier dintr-un garaj din spatele blocului. Dar m-am înșelat. Finisarea e una bună, nu i-am găsit niciun defect vizibil până acum. Și, când vorbim de ceasuri, îmi sare în ochi și cea mai mică urmă pe ecran. Eu am modelul de culoare neagră, dacă ar fi ceva, s-ar vedea. Nu are șuruburi (nici pentru capacul din spate) și e făcut din două părți unite. Sincer, acesta mi se pare a fi singurul defect. Eu l-aș fi gandit dintr-o singură bucată, dar nu prea-mi dau seama cum aș fi rezolvat problema ecranului: cum să torni ceva care să fie și transparent și complet opac în același timp? Sper doar să fie lipit bine. Nu-i subțire, dar nici n-ai cum să te aștepți să fie slim în condițiile în care nu e un ceas obișnuit.

Ecranul e mai vizibil decât unul de smartphone! Chiar și în condițiile în care nu e iluminat. Indiferent de contrast (negru pe alb sau alb pe negru – ecranul nu e color), nu faci nici cel mai mic efort să vezi ceea ce e afișat. Iar noaptea, e suficient să miști rapid mâna (un sfert de cerc) și se aprinde. Mai aveam funcționalitatea asta și pe alt ceas, dar acolo mă deranja și am dezactivat-o. Aici, însă, e perfectă. Dar se poate dezactiva și aici.

Cureaua e de cauciuc (se poate schimba, mie îmi place), e extrem de flexibilă și, ceea ce mi se pare foarte important, nu-ți face mâna să transpire. Bine, eu îl și port puțin mai larg. E plăcută și la atingere, dar și vizual.

Sursa foto: .

Aplicațiile pentru Pebble nu-s chiar atât de multe pe cât aș fi crezut. Nici nu e un best-seller, pe pagina lor zic că s-au vândut undeva peste 85000 de ceasuri. E un număr infim, dacă punem în balanță vânzările de smartphone-uri. Că doar ținta e aceeași. Dar (probabil) ca au cele mai mari vânzări din această zonă, a smartwatch-uri. Puțini clienți, puține aplicații, e evident. Am instalat o singură aplicație, SmartwatchPro, în afara aplicației standard, dar cred că nu prea ai ce să adaugi. Ai chiar și „Find my phone”, o funcție foarte utilă, iar telefonul sună și dacă e pus pe „silent”. Cred că e inutil să ai jocuri sau să poți edita text pe el, în condițiile în care sursa apelurilor/mesajelor e la cel mult zece metri de tine. Ceasul primește notificările de pe telefon chiar dacă aplicația de bază de pe telefon (care-l controlează) e închisă, dar lipsesc unele funcționalități (nu-ți afișează numele apelantului, de exemplu). Vibrațiile sunt suficient de puternice ca să le simți indiferent te poziția ceasului pe mână, dar nu deranjează.

Fețe pentru ceas găsești cu sutele. Multe sunt cam în zona „kitsch”, cu imagini în fundal (eu nu mi-aș pune așa ceva), dar ai și o grămadă de stiluri analog și digital interesante. Ceasul binar, în schimb, e o totală pierdere de timp. N-am avut răbdare să parcurg integral articolul despre cum se interpretează bulinele alea… Mai ai și o pagină web, watchface-generator.de, simplistă, dar care își face treaba. Iar dacă te ține, poți să programezi tu una (sau chiar aplicații întregi). Eu nu m-am băgat.

Autonomia ceasului e ceva inedit. Eu nu sunt obișnuit să-mi încarc ceasul. Am un singur ceas care se încarcă, dar e unul solar și asta-i cu totul altă treabă. L-am încărcat o singură dată, în prima zi. Venise cu bateria aproape goală, așa că, după o zi de joacă, s-a dus. L-am încărcat în vreo două ore și, de atunci (miercuri seara) nu a mai fost cazul. Probabil că s-ar fi consumat mai mult, dar îl închid seara, că doar nu dorm cu el la mână. Producătorul zice că ține cam o săptămână. Cred că e destul de OK… Se încarcă printr-un cablu care are nevoie de un port USB.

Hai să tragem linie!

Ceasul e interesant. Nu e ceva SF, dar nici nu-ți trebuie mai mult. E un ceas, nu altceva. Unul mai deștept, e drept, dar tot ceas rămâne, iar principala lui funcționalitate ar trebui să fie aceea de a-ți arăta ora. Restul… sunt mofturi. Dar e bine să știi că nu mai pierzi apeluri pentru că ți-ai lăsat telefonul să rătăcească printr-un buzunar al rucsacului sau prin mașină (fără să-l fi conectat la hands-free), e bine să vezi rapid mesajele chiar și când conduci (și nu există riscul să fi tentat să răspunzi, că n-ai cum). Mie îmi place și, cel puțin până acum, nu i-am găsit niciun alt defect, în afara celui menționat mai sus. Bine, nici ăla nu prea e defect, e un „nice to have”. Dacă i-aș putea pune ceva în plus? Hmmm….

Da! Ar fi ceva. Ceasul doar vibrează. Dacă vrei să setezi alarma, ceasul doar vibrează. Adică e mut. Îi lipsește funcția de sonerie. Și cea de snooze! Și ar fi fost interesant să poți să-l încarci fără fir, prin inducție.