Pasiuni
De cand ma stiu, mi-au placut ceasurile. Nu ma dau in vant dupa raritati sau modele scumpe. Dar asta nu inseamna ca mi le iau din piata.
Nu mai stiu cate am avut pana acum. Multe din ele sunt acum prin cutii, la gramada cu alte gadget-uri. Cutiile… nu mai stiu pe unde sunt. Probabil prin pod, acasa la mama mea. Primul a fost un ceas mecanic, rusesc Luch. Era dreptunghiular si avea curea de piele. A fost primul si ultimul ceas mecanic.
Sar peste restul pana in prezent, adica vreo perioada de 30 de ani. Nu de alta, dar nu mi le aduc aminte, sa le iau la rand… Insa nu mi-a lipsit vreodata acest accesoriu de pe mana. Erau cu melodii (mai stiti acele Casio?) sau cu calculator, sau simple, doar afisaj. Am avut unul chiar interesant si inovator pentru perioada aceea – era inainte de ’89 – cu incarcare de la soare.
Astazi,
Am incercat sa imi iau cat mai diferite, sa le pot purta dupa cum ma imbrac. Dar mai nou, vad ca pe ultimul il port cel mai mult.
Acum ceva timp am gasit pe net si un model de ceas care are ceva cu totul nou: are bluetooth si isi face “pairing” cu telefonul mobil. Poti vedea pe el cine te suna, sa iti citesti SMS-urile, iar notificarea se face acustic si prin vibratie! Clar, il vreau! Ramane doar sa apara si la unul din producatorii de mai sus. Deocamdata e doar la Sony Ericsson…
A, si pentru ca tot am intrebat azi pe Twitter despre pretul maxim pe care voi l-ati plati pentru un ceas: eu n-as da mai mult de 1500 de lei!
LE: Am impresia ca n-ai niciodata indeajuns de multe ceasuri! Asa ca… parca as mai vrea unul!
4 thoughts on “Pasiuni”
Un articol foarte interesant! Felicitari!