Mă îndoiesc că am vreodată certitudini

Manifest pentru un internet mai curat

Etichete: , , , , , ,

Atenţie!  Acest articol poate fi catalogat ca fiind scris de un hater. Sau de un frustrat. Ambele etichetări mă lasă rece. Ba chiar mai mult, mă bucură. Pentru că mă pun alături de câţiva oameni care au prostul obicei să scrie chiar bine. Deși… poate eu nu mă pricep la scris și n-am ce căuta lângă ei. Habar n-am. Şi ca să fiu complet sincer, mie îmi place cum/ce scriu. O fi vreo formă de narcisism, naiba ştie…

Încă de marți am vrut să scriu rândurile astea. Acum văd că Furt de Curent mi-a luat-o înainte și a scris ceva similar, dar sunt convins că nu mă va acuza vreodată de plagiat sau că m-am inspirat de la el. E îndeajuns de inteligent să realizeze că nu-i nici vorbă de așa ceva și că dotro ne oferă atâtea exemple, încât nu trebuie să ne inspirăm unii de la alții… Trigger-ul (în cazul meu) a fost completa neînțelegere a virulenței cu care prea mulți atacă opțiunile personale ale altora. Dar la care s-au adăugat prea multe. Și multe altele din trecut și-au făcut drum prin memorie.

Am descoperit internetul cu mult timp în urmă. Probabil că unii dintre cititori (sper că am așa ceva) învățau pe atunci să meargă. Au crescut cu internetul in casă. Și alții încă mai cresc… Și învață din online mai mult decât învață din școală. Și asta e o certitudine, nu o metaforă. Blogosfera am descoperit-o mai târziu. La început am crezut că-s simple site-uri… apoi am început să înțeleg cât de cât mecanismul. Poate că nici acum nu îl înțeleg complet, deși sunt o parte din el. Insignifiantă, dar sunt!

De la noi, primul a fost Visurât. La început mi s-a părut amuzant, realist, plin de revoltă. Și mi-a plăcut. Îl citeam aproape zilnic. Vorbesc acum despre deceniul trecut. Dar de la el nu mă mai aștept la nimic. Nu vreau nici să-l jignesc, nici să-i dau vreun sfat. Reușesc să-l ignor fără nicio problemă, deși unele articole încă mai ajung la mine, într-un fel sau altul. Apoi a fost Arhiblog. La Cetin pe blog am publicat primul text și nu mi-e rușine să o recunosc. Și, dincolo de orice lingușeală (din ce va urma vă veți convinge că nu ăsta-i scopul), încă îi sunt dator într-un fel sau altul pentru aceasta șansă. Și, o parte din acest text, prin sinceritatea cu care încerc să-i transmit ce cred, e felul meu de a-i mulțumi. Arhi, greșești. Greșești prea mult și prea des. Greșești prin atitudine, prin stil, prin cuvintele alese să transmită ce simți și crezi. Greșești crezând că inteligența și-a golit sacul în grădina ta, greșești când îi tratezi pe alții așa cum îi tratezi, atunci când nu-ți împărtășesc opiniile. Te lași purtat de niște limbi plecate din capete nu neapărat fără creier, dar din capete care văd asta ca singura cale prin care pot să iasă în față. Te-am citit de multe ori cu plăcere, dar, îmi pare rău să o spun, în prezent nu se mai întâmplă…

Și cei doi bloggeri de mai sus nu sunt singuri. Dar, din perspectiva mea, sunt reprezentativi pentru ceea ce a devenit blogosfera românească. Un loc plin de invective, de înjurături, de spume și mușcături. Un loc care e inundat de mizerie, de mahalagism, de misoginism, de rasism și xenofobie, de prost-gust, de vulgaritate dusă la extrem. Am ajuns să prefer stilul tern al Piticului (no offense, Cristian!), stângaci și uneori la limita umorului involuntar. Dar fără gunoaie! Un loc în care pișcotăreala, în comparație cu restul gunoiului eliberat în blogosferă, e un mic copil răsfățat.

Un loc în care eforturile unor oameni care încearcă să schimbe ceva în bine sunt tratate cu dispreț și cu ură. Paradoxal, cei care sunt considerați hateri sunt, de fapt, cei care primesc mai multă ură decât dau ei în schimb. Sunt oameni ale căror cuvinte sunt răstălmacite și, în final, mânjite cu excremente pentru simplul motiv că dau viață altor opinii. Sunt excese și din partea lor… Și nu pot să fiu de acord nici cu ele. Eu nu întorc nici celălalt obraz, dar nici nu scuip ca să contracarez un alt scuipat.

Văd pe Twitter răspunsuri pe care încerc să-mi imaginez cum le suportă tastatura… ce să mai zic de restul oamenilor din online. Nu sunt un pudibond și nici ipocrit nu sunt. Dar într-un an și jumătate de când sunt prezent acolo, nu cred că cineva a citit vreun cuvânt vulgar scris de mine. Sunt adeptul ironiei, uneori al auto-ironiei, sunt adeptul dialogului, al cuvintelor alese să coloreze viața cu alte culori decât maro. Sunt adept al discuțiilor aprinse, al contradicțiilor. Dar din care să rămânem și cu altceva decât oripilare. Încă mai există speranță, încă mai există oameni pe care îmi pare rău că nu îi cunosc decât electronic (cu foarte mici excepții), dar chiar și așa, mă bucur din tot sufletul că am ajuns să îi cunosc. Sunt oameni despre care stau uneori și mă întreb ce îi împiedică să treacă la print… Și când spun print mă gândesc la cărți. Sunt oameni ca Mircea, Mihai, Camil, Amza, Tița… Sau alții care preferă să rămână anonimi. Sunt oameni care transmit ceva prin blogul lor, lucruri inedite, utile, inteligente, practice: Cristi, Alin, Radu. Sunt oameni plini de umor. Îmi cer scuze pentru listele prea scurte.

N-am dat niciun link (excepție face sursa foto) în acest articol, pentru că nu promovarea o caut prin tot ce am scris. Caut un loc mai bun. Un loc pe care, dacă nu reușim să-l reînviem, vom scrie degeaba. Vom scrie pentru un cerc restrâns sau, mai rău, vom scrie doar pentru noi înșine. Asistăm la can-can-izarea internetului românesc, deși noi ar trebui să luptăm împotriva nimicului ce ne atacă din toate părțile. Nu putem merge mai departe de internet (sau nu toți o putem face), dar măcar aici să încercăm să fim noi așa cum cerem altora să fie…

”Let’s do it, Romania!”… Let’s do it in online, too!

12 comments

  1. Ai uitat pe unul. Zoso. Altul care are impresia ca e depozitarul unic al inteligentei in online.
    In rest, pot spune ca pe Visurat il citesc regulat. De el inca imi place, are niste puncte de vedere simple. Arhi… ei bine, metafora ta i se potriveste cu varf si indesat. Ma intreb oare cum si-au impartit astia doi (el cu Zoso) sacul cu “intelighenta”…

  2. Eu iti multumesc ca m-ai pus pe acelasi rand cu Mishu, desi nu merit locul ala: el e un jurnalist exceptional, iar textele lui ma fac sa vreau sa scriu mai bine, mai documentat, mai altfel. Iti multumesc si pentru incredere, acum cateva zile ma gandeam sa nu mai scriu deloc, cateodata am senzatia ca nu apreciaza nimeni (sau f putini) eforturile mele in a informa despre alte chestii decat cancanuri bloggeristice, certuri si lucruri urate.
    Cat despre cei doi, Sebi si Cetin, eu ii apreciez in continuare pentru ceea ce scriu si pentru felul in care vorbesc cu ei “dupa” internet. E fascinant cat de multe pot invata, inca, de la ei, dupa atatia ani. Dar e o chestie de optiune personala si pot sa inteleg de ce tu nu ii mai apreciezi.

  3. Ah, am uitat sa mentionez un lucru pe care inca nu l-am zis decat in particular: salut aparitia site-ului colegilor si mi se pare o idee foarte buna sa stim cu totii ca exista cineva care te mai trage de maneca atunci cand o iei pe aratura. Sunt convinsa ca niciunul dintre ei nu e vreun justitiar si ca toti fac asta total dezinteresat (sau poate ca sunt eu naiva, cine stie). Dar, cu cateva exceptii, ideea e buna si articolele lor trag semnale de alarma atunci cand e necesar.

  4. camil /

    „glasul celui care strigă în pustiu”…
    echilibrul și moderația sunt plictisitoare; vehemența, lipsa de măsură și radicalismul, ignorarea nuanțelor și absența oricărei îndoieli, mojicia „vând” mai bine (adică fac trafic).

  5. Internetul nu a fost niciodata curat, probabil depinde doar in ce directie te uiti. Fiecare doarme asa cum isi asterne si fiecare isi doreste altceva de la blogging.

    Intrebarea mea e simpla: Cine scrie acum pe blog, omul care a deschis blogul sau personajul creat in decursul anilor, personajul creat pe blog? Eu nu vad de ce trebuie sa vorbim de doua lucruri diferite…

    Nu imi permit sa vorbesc urat de nici care din cei pomeniti, tot ce pot sa fac eu e sa dau unsubscribe si sa merg mai departe. Poate pentru asta trebuie batuti mai des pe umar oameni ca Tita sau Mihai, pentru ca au ramas exact acolo unde trebuie sa fie, aproape de “tastele” noastre.

  6. OK, știm că și blogosfera se taboidizează, dar mai bine hai să descoperim blogurile care sunt frumoase, care sunt constructive, care sunt “deștepte” (chiar dacă nu au atât de mult trafic precum cele cu invective și injurii, pentru că lucrurile pozitive nu atrag atenția – deci nu fac trafic! – așa de mult precum cele ȘOC! SPECTACULOS! UMILITOR!)

  7. De ce crezi ca ar puta fi vroedata curat pe net???Pentru ca mereu sa vor gasi oameni care se simt impliniti atunci cand au sansa sa arunce cu diverse chestii in oricine le cade cu tronc..Eu unul nu cred ca se va curata vreodata onlineul..Sincer…

  8. @Florin Sunt 100% de partea ta. Asta şi fac. Dar nu poţi să rămâi indiferent la tot ce se întâmplă în jurul tău. Eu am considerat că trebuie să scriu! Doar atât pot face.

  9. dam167 /

    In primul rand nu inteleg extrapolarea blogging – internet. Internetul e o retea. Reteaua de bloguri e o mica parte din acea retea, ma exact un manunchi de site-uri cu o forma particulara. Online inseamna www, nu blogging.

    Problema e ca se vrea mult prea mult de la un simplu site. Nu, blogul nu e o afacere, ci doar un spatiu mai mult sau mai putin popular. Asa o luam pe aratura si vorbim de branding unde nu e cazul. Conferinte si ateliere, toate formeaza o bula in jurul unui domeniu pe care se publica ceva. Un blogger organizeaza actiuni umanitare si umple blogul promovand evenimentul. Ei bine, aia e reclama, nu blogging.

    Astea fiind spuse, de ce sa faci curatenie? www e ca orice asezare, cu bune si rele, cu lucruri legale si ilegale. Lucrurile nu sunt schimbate de catre “oamenii de comunicare” ci de cei a caror profesie contribuie la ceva. Atata timp cat promovarea e mai importanta decat produsul vor iesi la iveala numai mizeriile. Mai mult, simplul fapt ca o lauda, critica sau o sipla parere este platita sa apara intr-un loc scade credibilitatea.

    In concluzie, latul se strange iar blogosfera “se cerne”. Vor ramane 50 de oameni – crema, cei care livreaza – si vor avea o importanta tot mai scazuta. Financiar, atata vreme cat reclama pe bloguri e inca ieftina, va fi o paine de mancat pentru toata lumea.

  10. Darius /

    Salut,
    Nu dai si ceva link-uri de la bloggeri care i-ai mentionat in articol. Mircea, Mihai, Camil, Amza, Tița, Cristi, Alin, Radu

  11. Pe toți îi găsești în blogroll-ul meu. Lipsea Mircea, dar am rezolvat problema.

  12. Blogosfera actuală e de căcat. Bloggerii sunt de căcat. Aşa că au apărut colegii, care taxează cu tact şi cu bun simţ mizeriile din blogosferă.

    Tiţa, tu zici că saluţi apariţia site-ului colegilor şi ţi se pare “o idee foarte bună să ştim cu toţii că există cineva care te mai trage de mânecă atunci când o iei pe arătură”. Eu vreau să te întreb cum am luat-o eu pe arătură, cu ce am greşit să merit următoarele comentarii sau menţionări de pe site-ul cu pricina [le poţi găsi la o căutare pe google după “Denisa” sau “Denisuca” pe blogul colegilor]:

    “- Categoria „Cel mai frumos cuplu din online” – Denisa Bârgău”

    “Denisuca – 5 kile cârnaţi în untură, marca #obiceiursănătoase.”

    “Denisuca, care ne face o confidenţă, arătându-ne tatuajul cu chipul soţului dânsei (precizăm că acesta a încăput în mărime naturală):”

    “6. Chinezu citeşte prea multe cărţi degeaba, Arhi balotează prea multă ceafă de porc, Zoso abuzează de şarmu-i de latrină, Questioare – de epitete de clasa a doua, Haotik foloseşte prea puţină limbă română, Manafu – prea puţină logică elementară, iar Visurât – prea puţin săpun. (Nu mai plânge, Denisuca!)”

    “Cea/cel care câștigă concursul va primi ca premiu, după cum urmează:
    – dacă este o ea, o cină romantică alături de Manafu la următorul eveniment cu bufet suedez…
    – dacă este un el… un poster în mărime naturală cu Denisuca (din seria #superfete) și provizii pe un an de laxativ, pardon iaurt Activia pentru #obiceurisănătoase #pebudă…”

    “F. Cioaca says:
    15 Mai 2012 at 12:13
    dar cu purcica denisuca nu aveti?”

    “znt says:
    7 Iunie 2012 at 17:28
    la ce sani are, cred ca arhi ar fi in top si la miss twitter…la bataie cu denisuca”

    “Şi-acum mi-aduc aminte de fostul hip-hopper Alex Negrea cum dubita (ergo cogita!) un site pe care scriu medici, afirmând că nu ştie dacă să-i creadă pe ei sau pe Denisuca. Da, amazoanca aia cu fizic de minotaură, care profeţeşte despre obiceiuri sănătoase (probabil unor fiinţe de gabarit asemănător).”

    Aştept un răspuns. Mulţumesc.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Nu mai esti online-ul de care m-am indragostit... | TVdece - [...] suplimentare: Era o chestie amuzantă, Manifest pentru un internet mai curat Related [...]
  2. Despre blogosfera românească - Replică la ”Manifest pentru un internet mai curat” • Chinezu - [...] citit ”Manifest pentru un internet mai curat” și am apreciat tonul pe care l-ai scris. Dovadă irefutabilă că se…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Read previous post:
Yad Vashem – Danemarca

Deceniile patru-cinci, secolul trecut. Europa se vedea ruptă în două între două țări dintre care cu greu ai fi putut...

Close