11541 scaune roșii… câte unul pentru fiecare locuitor ucis în timpul asediului asupra orașului Sarajevo. Un loc gol în oraș, un loc gol în casă, un loc gol în inimile celor din jur.
Au trecut douăzeci de ani de atunci. Douăzeci de ani de la cel mai sângeros conflict la care Europa a fost nevoită să asiste după Cel de-al Doilea Război Mondial.

La câteva sute de kilometri de noi mureau oameni într-un război stupid, se umpleau gropi comune, se ridicau iar lagăre de exterminare, garduri de sârmă ghimpată despărțeau din nou familii. Iar apartenența la o etnie sau alta a redevenit un criteriu arhisuficient pentru a justifica o crimă. Și întreaga Europă a stat și s-a uitat de la o distanță sigură cum timp de trei ani sângele a curs mai mult prin canalizarea orașului decât prin venele oamenilor…

Bosnia-Herzegovina e încă divizată. Nimeni nu uită. Nu iartă. Nici nu are cum…