Victimele alcoolului nu sunt tot timpul cei care îl consumă. De cele mai multe ori, sunt oameni care nu au nicio vină. Sunt necunoscuți, sunt apropiați, sunt prieteni, sunt rude.

Nu pot să judec (să acuz, de fapt) uriașa industrie care stă în spatele băuturilor de orice fel. Sunt atât de multe interdependențe și de o asemenea amploare încât, pur și simplu, o soluție de tip shut-down nu există. Am văzut disperarea oamenilor din Hațeg în momentul în care Heineken a anunțat că închide fabrica de bere. Chiar și în condițiile în care au fost asigurați pe termen mediu cu plăți compensatorii. Nu poți opri un organism care nu are alt scop decât acela de a hrăni viciul. Din viciul lor trăiesc alți oameni.

Prohibiția nu-i o soluție. Nici interzicerea definitivă a reclamelor.

Educația e singura șansă. Educația celor tineri, că pe adulți nu-i mai educă nimeni. Dimpotrivă… De prea multe ori aud povești despre beții crunte prezentate ca mari victorii ale naratorilor. Dar niciodată povești despre mașini scăpate de sub control de oameni prea beți ca să le mai stăpânească. N-am auzit niciodată povești despre ciroză, despre hepatită, despre afecțiuni ireversibile ale ficatului, despre atât de multe alte boli care au o singură cauză: consumul de alcool.

Văd peste tot imagini de la party-uri blogsferice în care toți au pahare în mână. Citesc articolele de după în care “black-out”-ul e văzut ca ofrandă supremă adusă zeului Dionysos. Sunt și bloguri de băuturi. Sunt bannere peste tot. Dar prea puține bloguri care prezintă imagini din spitalele pline de suferinzi cronici. Sau oameni schilodiți în accidente.

Sau, și mai trist, morminte…

Sursa foto: aici.