Blu-Ray – Un scurt review
Mi-am luat acum vreo lună un Blu-Ray player. Deși vroiam cu totul altceva (adică un model vertical, fără tray), în final a trebuit să mă „mulțumesc” cu un model clasic. Acum am văzut că modelul inițial nu mai e disponibil nici pe site-ul producătorului.
Cred că așteptările au fost cam mari… Fără să vorbesc de rău Samsung (și TV-ul și BR-ul sunt produse de aceeași companie), eu unul nu am văzut nimic care să mă facă să dau pe spate. Deși televizorul e FullHD, are diagonala peste un metru și discurile Blu-Ray sunt originale (nu sunt copii piratate). E drept, n-am instalat sistemul audio. Am unul doar 2.1, dar bunicel. Sătul fiind de atâtea cabluri prin casă, l-am pus la păstrate, nu îl folosesc. Calitatea imaginii e aceeași ca și în cazul DVD-urilor normale. Cu diferența că îi ia mai mult timp să inițializeze… discul Blu-Ray(?) și că are mai multe chestii gen making off, scene tăiate etc., eu nu prea aș merge pe discurile Blu-Ray. Cel puțin atât timp cât diferența de preț între ele rămâne destul de mare.
Tot ce e posibil să nu am eu aparatură high-end. Poate cu un sistem audio 5.1 și privind la un televizor cu diagonala de 1.5 metri, să ai o experiență care să te marcheze. Până atunci, DVD original rămâne o alegere mai bună, atât timp cât nu ai investit o avere într-un sistem „home-cinema” de înaltă fidelitate și atunci ar fi păcat să nu-l hrănești cu ce e mai bun!
N-am zis nimic de Smart TV-ul pe care îl știe Blu-Ray Player-ul. M-am jucat prea puțin spre deloc la funcțiile astea… Revin în vreo două săptămâni.
Sursa foto: aici.
A… și acum, cu riscul să mă contrazic, mă bate gândul să îmi iau două colecții pe Blu-Ray: StarWars și Avatar.