De foarte mult timp aud lumea dându-şi cu părerea despre sistemul de sănătate românesc. Că e la pământ (şi eu sunt 100% de acord, n-am nicio îndoială că e în pragul colapsului), că de ce nu se mută către privat, că bla-bla. Observ şi în cazul ăsta omniscienţa tuturor. Toată lumea (din online) pare pregătită să preia orice minister. Oricine ştie cum stă treaba cu bugetele, doar e ceva aşa… peanuts!
Avem specialişti în orice: finanţe publice, sănătate, justiţie, agricultură.

“Dă-o naiba de şcoală, e pentru “fraeri”. Noi ştim de pe internet cum e mai bine. Ce experienţă… hai să fim serioşi! Aia-i ceva de pe vremea comuniştilor.”

Poate aşa o fi…

Dar când ai susţinut proiectul de transfer direct de fonduri dinspre privat spre stat (că e 2% sau 20% – nu are importanţă), asigurări private de sănătate şi cât mai puţină intervenţie din partea statului în orice, mi se pare suspect că te opui cu atâta înverşunare unui proiect care vizează descentralizarea. Brusc, aici nu mai e ok să ai un sistem privat. E mai bun statul.

Aruncă o privire aici:

Firmele private creditează direct un serviciu al statului.  Dar asta e ok, nu-i aşa?

PS: Există servicii private in sănătate. Inclusiv ambulanţe. Doar că asigurarea (deşi o sumă modică) e facultativă.