Everything is a copy of a copy of a copy!
M-am tot gândit la o chestie, cu mult timp în urmă. Cum nu sunt un fotograf, nici măcar amator, arhiva mea personală e extrem de restrânsă. Adică, oricât de mult mi-ar plăcea, dacă ar fi să ilustrez ceea ce scriu doar cu poze de-ale mele, probabil că aş avea un post pe săptămână.
Aşa că apelez la world wide web…
Căutarea o fac, într-un foarte mare procent, în limba română. Rezultatele afişate provin, logic, din punct ro. Sau din site-uri scrise în limba română. Dacă aleg o poză, link-ul merge către site-ul pe care am găsit-o (exceptând cazul în care un link către sursă există pe acel site). Nu trebuie să ai Academia de Arte ca să realizezi că fotografia nu e opera celui care scrie pe acel blog/site. Îmi dau seama că nu-i OK, ştiu că există instrumente (tool-uri, da?) care pot să compare imaginile, dar cum internetul e o copie factorială a oricarui material media, cum poţi să ai certitudinea că ai ajuns la original? Nu mă leg de ACTA & stuff… Ci doar de cât de moral e să primească credit unul care a “şutit” o fotografie? Cum pot să știu care e originalul, dacă nu e o fotografie despre care să știu mai multe?
Nu aş fi pus pe blog gândul ăsta, dacă n-aş fi citit la Marian Hurducaş un articol (oarecum) pe aceeaşi temă.
Așa o fi bine? Sursa foto: aici. Autor: Daniel Bryant
One thought on “Everything is a copy of a copy of a copy!”
Eu incerc sa fac multe poze cu telefonul si daca scriu un articol poate voi apela la ele.