Am ajuns pentru prima dată la piramida din curtea Muzeului Louvre acum mai bine de un sfert de secol. Nu ne-a luat mai mult de o jumatate de oră să intrăm, eram vreo cincizeci de liceeni gălăgioși și curioși. Și am intrat plătind un preț nu modic, ci aproape insignifiant, cred că doi-trei franci. Nici un euro, adică. Că așa au decis cei de la muzeu, că unor copii veniți din Europa de Est nu trebuie să le iei toți banii de înghețată, dacă vor să vadă o parte din minunile lumii. Am stat o zi pe acolo, dar a meritat fiecare secundă. Nu mi-a trebuit bilet de ordine să văd La Gioconda, pur și simplu am intrat în camera în care era expus tabloul și atât. Nici în Turnul Eiffel nu am urcat obosind la coadă. Nici la Notre-Dame. Singura coadă mare pe care mi-o amintesc a fost una în fața unei toalete publice. Mă rog, timpul se scurge altfel când… Ați prins ideea.

Și asta după ce, cu câteva zile înainte, vizitasem cam tot ce se putea vizita în regiunea munților Vosgi, în estul Franței. Fără programări, fără nimic. Mers direct acolo și atât.

Apoi am luat o pauză de la călătorit pe afară. Dar nici atunci când m-am întors, nu mi s-a părut că s-a stricat ceva. Era prin 2000 și un pic. Unele lucruri erau schimbate în bine (evident, pentru noi, cei din România), erau turiști din Asia, dar nu așa mulți, iar rușii abia începuseră să apară. Românii – turiștii, nu diaspora, erau doar prin locurile cu adevărat comerciale. Încă se putea respira ușor prin Europa.

Dar, mai nou, nu ai cum să nu observi în ce direcție se îndreaptă și turismul. Globalizarea, accesul relativ ieftin la mijloace rapide de călătorie – avionul nu mai costă o avere azi , cazarea de tip Airbnb (eu nu am încercat-o încă), avantajele pentru studenți au ridicat agresiv numărul turiștilor în ultimul deceniu. Noi nu resimțim asta, ba cred că ne bucurăm când auzim vorbindu-se limbi exotice (adică nu doar cele pe care le recunoaștem ușor atunci când le auzim) prin oraș. Dar dacă te uiți la cei din Roma, din Paris… Oricâte beneficii ar aduce turiștii, cred că celor care locuiesc acolo le-a ajuns. Sunt zone întregi prin Asia închise complet turismului, în speranța că nu e prea târziu pentru ecosistem să-și revină.

Dar hai să punem și niște cifre, că-s mai sugestive.

Dinamica populației Terra:

1993 – 5,581,597,546

2006 – 6,623,517,833

2019 – 7,713,468,100

În valori absolute, cam un miliard nou la fiecare treisprezece ani. Sau în jur de 17% (media în valori relative).

Asta în timp ce în turism, evoluția a fost una de genul acesta: (aproximare/extrapolare) 470,000,000 – 1,000,000,000 – 1,500,000,000.

Adică din fiecare miliard nou de oameni născuți în perioada asta, jumătate a început să se plimbe. Matematic, da?

Dar panta asta care crește exponențial duce la efecte care fac din turism o sursă de nervi și de încărcări negative. CNN zice că nu-ți mai planifici obiectivele în funcție de locul în care mergi, ci că îți cam planifici concediul după disponibilitatea unor obiective „globale”. Sau „globalizate”, mai corect. Lista (coada) de așteptare pentru anumite puncte de interes se duce undeva în primăvara viitoare. Vorbim de o intrare într-un muzeu. Sau de o casă memorială. Sau de ceva ce apare pe TripAdvisor ca „must see”. Totul e rezervat. Să apari nonșalant la poarta unui astfel de obiectiv te transformă în vițelul din zicală. Nici vorbă de bilete onsite.

Poate că asta nici nu e neapărat rău, să nu stai cu orele în soare, ploaie, zăpadă sau mai știu eu ce. Ce e rău e că s-a dus naiba decizia aia de moment: „Hai să mergem să vedem cum e […]”. Nu mai ai ce să vezi. Poate niște panouri LCD cu „Booking no. x – entry allowed in 30 minutes”. Sau ceva pe acolo.

Așa că, mai pe șleau, cu fiecare selfie pe care-l puneți în social media și făcut prin locuri mai mult sau mai puțin exotice, dar care apar pe prima pagină din căutarea unui oraș sau zone pe Google, sunteți (suntem, de ce să mă exclud, doar pentru că nu îmi fac selfie-uri, ci doar fotografiez) și voi parte din problemă.

„Bun, și ce să vizităm atunci?” e întrebare care vine în mod normal în mintea oricui. Nu știu ce să zic, din păcate e cam mică Terra. Poate rezolvă Musk sau Bezos problema.

Sursa și mai multe detalii le gasiți în articolul de pe CNN.