Un jour comme aujourd’hui (2)

Un jour comme aujourd’hui (2)

Am început aici. Avea biroul la ultimul etaj. Destul de sus să domine clădirile din jur, dar nu îndeajuns încât să treacă cu privirea de periferiile orașului. Mintea închisă a unui coleg de-ai lui de meserie a proiectat-o cu prea mult beton și prea puțină sticlă. Deși nimic nu-l eclipsa pe o rază de kilometri buni, soarele nu-și făcea prea des simțită prezența în birou. Birou… impropriu spus birou. O hală de o sută de metri lungime. Fiecare cu banca…

Read More Read More

Un jour comme aujourd’hui (1)

Un jour comme aujourd’hui (1)

„Paștele mă-sii de treabă!”, înjură Mihai. Dar nu mai ținea minte dacă în gând sau dacă o făcuse cu voce tare. Și, ceea ce îl speria și mai tare era faptul că nu era sigur dacă înjurătura nu avea și un nume în ea. Pereții ăștia erau atât de subțiri încât se auzea și când clipeau vecinii.  Se trezise cu noaptea în cap, de frig. Era un decembrie mai cald ca de obicei. Dar asta doar afară, nu și în…

Read More Read More

Errare humanum est

Errare humanum est

Mare agitație mare printre biți și oameni aseară. Un magazin online, nu-i dau numele, că-s sătul de cât i-am arătat cu degetul, cică a greșit un preț la un smartphone. E același magazin care preia comenzi, precomenzi, de fapt, dar fără să fie în stare să dea un termen de livrare. Sau preia comenzi pentru articole imposibil de adus (fie ajunse la end-of-life și scoase complet din fabricație sau vânzare, fie încă inexistente pe piață). A, și ceea ce e și…

Read More Read More

Gică de la Sculărie

Gică de la Sculărie

Dacă vorbim de salarii, există o tendință (aș risca să generalizez, dar cred că, de unde privesc eu, am de ce s-o fac) de auto-supraapreciere. Sau, cel puțin, nu am întâlnit până acum oameni care să zică: „am impresia că sunt prea bine plătit”. Mă gândesc că nu-l oprește nimic pe cel care a construit autostrada cu probleme din Transilvania să-și ceară banii pe lucrarea lui, chiar dacă-i făcută de mântuială. Și ceva (comparația cu media europeană din același domeniu)…

Read More Read More

Scurtissime (16)

Scurtissime (16)

Că tot trecu vara (e octombrie, nu cred că se mai poate întoarce)… Dacă vrei și munte, și mare, nu spera la plajă cu nisip. Și nici la o intrare pe o pantă lină în mare. Că muntele ăla din spatele tău nu se termină brusc, pe plajă. Mai intră și el în mare. Atât cât poate. Cu tot cu stânci. Așa că trebuie să alegi între confortul picioarelor sau cel al retinei. A, și dacă mergi la turci, mai bine…

Read More Read More

Scurtissime (15)

Scurtissime (15)

Am tot văzut zilele ăstea pe net un fragment dintr-un presupus interviu/discurs/dialog al lui Putin despre construirea unei moschei în Moscova. Lăsând deoparte faptul că populația musulmană moscovită (fie ea cu acte în regulă sau ilegală) depășește lejer ca număr oricare oraș din România, mai puțin București, și că oricând ar putea strânge banii necesari pentru a ridica una, lăsând la o parte și veridicitatea vorbelor puse în gura lui Putin, adevărul e că o moschee (link către sursa foto) era…

Read More Read More

Cușer, monșer!

Cușer, monșer!

Prolog: Departe de mine orice gând antisemit. Sau antireligios. Sau anti-orice! CÚȘER adj. invar. (Despre mâncăruri și băuturi, în practica religiei mozaice) Pregătit după ritual. ♦ Fig. (Fam.) Foarte bun, excelent. – Cf. ebr.kâscher „curat, ritual”. (Conform DEX online) Am văzut o știre în dimineața asta despre un grup de evrei, deținuți în sistemul penitenciar din România (nu știu sigur dacă erau chiar israelieni sau doar cetățeni români) care m-a făcut să zâmbesc à la Harap Alb… Adică nu prea era râsul meu.  Respectivii dădeau în judecată Statul Român (prin…

Read More Read More