Așteptam vacanța mare și nimănui nu-i mai stătea mintea la lecții, când pe ușa clasei a intrat un profesor care ne-a anunțat pe un ton între grav și comic că s-ar putea să ne mai vedem peste vară. Cum corigențele nu intrau în discuție (eram o promoție bună într-o școală la fel de bună), am început să șușotim și să lansăm scenarii care mai de care mai fanteziste. Ne ducem în tabără? Se face vreun cerc de matematică sau altceva…
Cuvintele nu își mai au rostul. Poate că unele zâmbete de pe fața celor de la defilare sunt reale. Vorbim de mai 1968, Primăvara de la Praga era în plină desfășurare, tancurile sovietice făceau doar exerciții pe vremea aia. Ceaușescu era mai bine-văzut ca niciodată, Occidentul îl invita pe bandă rulantă. 21 august 1968, apogeul popularității acestuia nu venise încă. Cu toate acestea, bucuria exprimată în orice mod (public) față de un sistem politic aflat la putere mi se pare,…
Îmi amintesc cum arăta România în anii de după 1989. De fapt, nu toată… În Tîrgu Jiu, nebunia ultimilor ani de comunism, cu demolările inconștiente a tot ceea ce însemna vechi, nu prea era vizibilă. Dar știu că mergeam la București cu orice ocazie (ei, mai evadam și noi din provincie la cîte un TIB sau ceva de genul) ca să pierdem vremea pe acolo și imaginea dezolantă a blocurilor gri comuniste, neterminate te urmărea peste tot. N-am scăpat de…
Cu fotografia asta, Damir Sagolj (Reuters) a câştigat unul dintre premiile World Press Photo. Nu e prima oară când o văd şi senzaţia de gol în stomac îmi revine la fiecare nouă re-vedere. Grotesc, frică, absurd. Întuneric. Lipsa oricărei speranţe… Damir s-a născut în Sarajevo (foto), un alt oraş care a adunat, atât de mult timp, disperare.
Nu, nu Kim Il Sung (de ce i-au zis la noi Kim Ir Sen?). Și nici Kim Jong Il. Și nici Kim Jong Un. Atunci cine? Păi… Kim Jong Nam. Oaia neagră a familiei. A Coreei comuniste, mai bine zis. Sincer, n-am auzit de el până astăzi. Mi-a trimis cineva un articol publicat în ediția online a unui ziar din US, știind că-s maniac cu RPD Coreeană și, din click în click, am ajuns la o știre despre fiul cel mare al…
Politica, la fel ca orice altceva pe lumea asta, se învață. Adică nu-i ca și cum ai respira, să o faci din reflex. Ai nevoie de studii pentru asta. De educație. Clasa noastra politică, imediat după momentul ’89, putea să provină fie din țară (școliți după cărțile comuniste, nu neapărat de la Ștefan Gheorghiu), fie din exil. Pe aceștia din urmă i-am rănit într-un an mai rău decât au facut-o comuniștii 45. Dar hai să zicem că atunci nu eram pregătiți…
O povestire mai scurtă. Tot legată de o vizită din asta de top. Dar la care n-am fost martor. Una dintre cele mai mari strazi din oraş (tot despre Tîrgu Jiu e vorba) avea o pată. De culoare. Cum ajungi în oraş dinspre Petroşani, există un cartier ţigănesc. Noi aşa îi şi ziceam: “Ţigănie”. Erau străzi perpendiculare pe bulevardul principal… N-am intrat niciodată, copil fiind, acolo. Treceam pe lângă el în drum spre centru, dar de intrat… Never. Ei bine,…