Browsed by
Tag: Timisoara

I want to believe

I want to believe

26 Decembrie 1989 – Euforia adusă de libertatea câștigată cu patru zile în urmă nu scăzuse în intensitate. Setea de răzbunare fusese (oarecum) potolită după ce Nicolae și Elena Ceaușescu fuseseră executați. Cu toate astea, au fost oameni care au sesizat că lucrurile nu mergeau pe calea cea bună. Cum s-a terminat? Manipulare grosolană, panicardă – oamenii au rămas în casă de frica „teroriștilor”. 12 Ianuarie 1990 –  Zi de doliu național… Sute de mii de oameni. Scoaterea în afara…

Read More Read More

Respect

Respect

Parcarea e nouă-nouță. N-are o săptămână. Nici măcar nu-i 100% terminată. Mai sunt mici retușuri de făcut – separatoarele dintre pista pentru bicicliști și spațiul de parcare, zonele speciale pentru spațiu verde și… cam atât. Din câte cunosc eu Timișoara, e cea mai bine gândită zonă de parcare/bicicliști/pietonală din oraș. Poate și pentru că au avut destul spațiu să se joace. Cum-necum, le-a ieșit bine. Și marele avantaj e că parcarea e fără plată (încă). Poate ține Primăria locul, nu…

Read More Read More

Intelligence level: Zero!

Intelligence level: Zero!

Pe la începutul anilor 2000, un prieten îmi povestea că Primăria Timișoara a plătit o firmă de amenajat spații verzi cu scopul de a da o faţă nouă câtorva parcuri din oraș. Gazon, flori și arbuști ornamentali (din familia coniferelor). Firma și-a făcut bine treaba, parcurile arătau şi ele aşa cum trebuie, lumea era mulțumită. Nu stau acum să discut detaliile oneroase ale afacerii şi cine era în spatele firmei, că nu ăsta e scopul articolului… După câteva zile, surpriză! Arbuștii…

Read More Read More

Nu doar un vot

Nu doar un vot

E campanie electorală. La fel ca în toți anii de până acum, autoritățile – de orice culoare – se zbat să mai câștige câte un vot. Unii repară străzi, alții mai dau un tramvai modern în folosință, mai refac un parc… gesturi normale, de altfel, dar pe care le vedem cam rar. Și care pe mine mă bucură. Nu m-apuc să critic, că n-am motive! Astfel de gesturi sunt benefice pentru orice urbe, indiferent de cine o conduce. Dar (căci,…

Read More Read More

Scotocind prin hipocamp

Scotocind prin hipocamp

Atunci când am ascultat pentru prima dată piesa asta, nu existau mp3 player-e, telefoane cu media player, chiar şi un simplu CD-player portabil îl luai cu cel puţin două burse de studiu. Ţin minte că aveam un Sony Walkman care nici măcar auto-reverse nu avea. Dar avea un filtru XBass care făcea toţi banii. Cred ca l-am ţinut până a început să piardă piese (la propriu).  Pe casetofonul ăla am ascultat de zeci de ori albumul “Tragic Kingdome” (împrumutat de…

Read More Read More

O mică fabulă modernă

O mică fabulă modernă

Istorioara lui Criserb mi-a adus aminte de un prieten din facultate, foarte (foarte, foarte) pasionat de mașini. Dar nu cum sunt „pasionații” de astăzi… Ăsta era nebun! Tipul avea o mașină mai veche (deh, era prin nouă’șopt ), un Golf 2 parcă. Maxim 3. La care tot meșterea zi-lumină. Cu ce putea și el de prin schrot-uri. Mai o tobă de GTI, mai un far cu un aspect diferit, un schimbător de viteze de curse. În fine, mașina aia dădea ce…

Read More Read More