Ateism pentru trafic
Când eram mai mic, îmi plăcea să mă consider ateu. Și, ca să fiu sincer 100%, ziceam că-s comunist, pentru că pe ei îi asociam cu ateismul.
Vorbesc de o perioadă în care mintea necoaptă putea fi modelată cu ușurință în orice fel… Eram în Școala Primară. Refuzam orice fel de legătură cu biserica. Cu religia. Țin minte (da, am o memorie foarte bună, îmi amintesc tot felul de chestii de la o vârstă chiar mai fragedă) că aveam prieteni și colegi de școală care mergeau în Noaptea de Înviere la biserică sau, de Crăciun, să colinde. Eu nu mergeam niciodată cu ei. Preferam să stau acasă.
Dar asta se întâmpla într-un moment din viață când credința religioasă era împinsă în derizorat și când bisericile erau împinse și ele, la propriu, spre alte locuri. Sau măcar acelea care mai aveau o șansă în fața buldozerelor. Nu mi-am pus problema, pe atunci, de ce eram astfel educați. Așa erau vremurile. Ținea de conștiința fiecăruia (cadru didactic) să pună în practică (sau nu) directivele partidului. Nu cred că-i verifica cineva. Și chiar dacă ar fi fost „verificați” (turnați, evident), nu cred că i-ar fi tras la răspundere pentru lipsa de consecvență în inocularea materialismului științific. Cert e că, în unele cazuri (al meu, de exemplu), spălarea creierului a funcționat.
Apoi a venit Revoluția. Deschiderea de care mintea mea avea nevoie. Constrângerile și cenzura, odată dispărute, ar fi trebuit să lase locul liberului arbitru și în alte minți. Și poate că asta s-a și întâmplat. Sau așa am crezut eu, în naivitatea mea. Că e destul să citești, să asculți mai mult, să vezi mai mult ca să iei o decizie doar a ta. Pentru că, până la urmă, despre asta e vorba… Despre ceea ce crezi tu, ca individ.
Nu vreau să judec ateismul. L-aș putea încadra la „credințe”. Până la urmă, chiar și un ateu crede în ceva. Crede în progres tehnic, în evoluție… Dar nu văd evoluție în multe, prea multe articolele scrise în ultimul timp și care se pretind a fi ateiste.
Nu văd progres. Văd doar cuvinte aruncate. Inițial, aș fi vrut să scriu „în ură”. Dar nu e ură. E doar o goană. O goană după trafic. Sunt cuvinte care se pliază pe minți mult prea simple. Așa cum erau cele pe care învățătorii/profesorii le modelau în urmă cu douăzeci și ceva de ani. Sunt cuvinte care se repetă peste tot. Sunt cuvinte care nu vin din suflet. Sunt vorbe goale. Cu nimic mai bune decât cele dintr-o reclamă prost făcută. O vezi, o auzi, o citești. Și nu îți rămâne nimic, poate doar un gust amar… Neconvingători, blocați în aceleași idei, de prea multe ori greșite, scriind în același jargon de cartier (care, probabil, prinde), cu același tip de miștouri care ar merge la fotbal. Persiflând, ironizând, privind de sus. Văd tot timpul aceleași ținte, văd mereu aceleași subiecte, repetate la nesfărșit. Văd în toate acestea doar un alt fel de vânătoare de vrăjitoare, la sute de ani distanță de la întunecatul Ev Mediu…
Nu ești ateu doar pentru că ai comentat, la tine pe blog sau la altcineva, împotriva bisericii…
Am prieteni care nu au nicio legătură cu religia. Absolut niciuna. Sau cu credințele religioase. Sunt atei, dar fără să facă din asta un motiv de laudă. Nu stau nici mai bine și nici mai prost cu self-esteem-ul, dacă-i compar cu ceilalți. Nu se bat cu pumnul în piept că ar fi mai inteligenți decât restul. Nu-i văd lansându-se în discuții pe care nu le pot controla, aruncând cu afirmații incomplete, difuze, sau rău-voit trunchiate. Își pot susține punctul de vedere fără a jigni pe cel care simte altfel. Sunt oameni cu care dialogul e o plăcere. Sunt oameni ale căror cuvinte te pun pe gânduri. Dar nu despre ei e vorba… Ei nu caută traficul cu orice preț. Ei nu au nevoie de publicitate pe home-page. Ei n-au nevoie de banner-e (care, până la urmă, vin atrase numai și numai de cât de mare e audiența, ai putea să scrii orice acolo), ei n-au nevoie de vizitatori care să lase câteva rânduri tâmpe într-un comentariu și mai steril decât articolul căruia i-a fost lăsat.
„Vanity is definitely my favorite sin” era o replică dintr-un film. Hmmm… Încep să am îndoieli. Eu cred că, în cazul multora, altul e păcatul favorit. Deși „păcat” nu reprezintă nimic pentru ei… E doar un cuvânt, nu?
Sursa foto: aici.
11 thoughts on “Ateism pentru trafic”
Cher Monsieur, vous venez de prouver que vous êtes un imbécile.
@Béranger E un argument imbatabil, ce să mai zic…
Lol. Tovarase daca tot veni vorba despre ipocrizie si tu faci exact ceea ce incriminezi la acei atei. In loc sa-ti vezi de credinta si de biserica ta pe tine te manaca pielea sa scrii texte despre ateii militanti si despre cat de ticalosi sunt acesti indivizi cu setea lor neostoita de trafic.
Pai daca noi suntem setosi de trafic atunci religiosii care scriu despre D-zeu cum sunt?
Aveti o aramata de cateva zeci de mii de propagandisti platiti din banii statului, inclusiv din banii mei, biserica voastra este in cardasie cu pliticienii si macar ceausescu nu venea cu ateismul sa-l bage in cap copiilor la clasa primara, sunteti de cateva sute de ori mai multi decat noi iar pe tine te incearca grija de cativa atei care critica religia pe internet.
Ei cum dracu’ sa nu fie penibil? nu va ajunge toata puterea financiara toate institutiile statului si toate resursele umane angajate in propaganda religioasa ci mai vreti pe deasupra ca noi, cei ce nu suntem de acord cu aceasta ideologie sa mai si tacem?
Poate alta data. Vezi bine, daca tot am scapat in secolele astea de torturi si incinerari in pietele publice putem cuvanta si noi si tu nu poti face nimic altceva decat sa te lamentezi d’aiurea.
@Godless1859: Dacă ai fi încercat un „search” după „biserica” pe blogul meu ai fi văzut ce anume susțin… Dar hai ca te ajut:
http://chera.ro/nu-inteleg/
http://chera.ro/republica-ortodoxa-romania/
http://chera.ro/profit-and-loss/
Sunt articole care nu fac, în niciun caz, propagandă religioasă… Dimpotrivă. Asta ca să nu ai impresia că sunt vreun habotnic. Dar nici nu pot să înghit ipocrizia unora. E același lucru, ambele părți bat din gură (taste) pentru bani. De aceste personaje mi-e silă. Credința sau non-credința e o chestie atât de personală, încât n-ar trebui să își găsească locul pe aici. Critica e una (o fac și eu), dar goana după notorietate și, implicit, după o finalitate oneroasă, e cu totul altceva.
Îmi pui în cârcă afirmații pe care nu le-am făcut vreodată și greșești. Mă vezi criticându-i pe cei care chiar au ceva inteligent de spus? Nu cred…
Lumea e plină de ipocriți, eu speram ca aici să fie mai puțini.
E același lucru, ambele părți bat din gură (taste) pentru bani.
In primul rand un site cu traficul meu nu ar scoate nici 5 E pe luna si apoi daca vezi nu apare vreo o reclama pe el, nu am cum sa scot bani de pe el, stai linistit ca am eu de unde trai si majoritatea site-urilor romanesti unde se discuta religia sunt mult prea greu de transformat in surse de bani daca nu au ajuns sa fie surse de bani din alte motive. Daca te intreb de dovezi care sa ateste teza ta, aceea ca unii scriu despre religie ca sa-si faca bani nu stiu cum ai sa le produci.
Credința sau non-credința e o chestie atât de personală, încât n-ar trebui să își găsească locul pe aici
Fii serios, cum o sa fie credinta o chestie personala cand ea este inculcata copiilor in scoli si nu doar, este bagata pe gat de catre parinti. Ce gasesti tu personal in demonstratiile impotriva vizonarii de filme cu homosexuali sau impotriva cardurilor de sanatate, demonstratii venite din sfera religioasa is bazata pe dogme religioase. Dar cu propaganda puternica impotriva dreptului femeilor de-a opta pentru avort, cu aia ce este tot personala este? Posturile de radio si televiziune ale BOR sunt personale, boxele care transmit slujbe pentru tot cartierul sunt personale?
Sponsorizarea religiei de catre stat e personala? Nici macar in secolul asta n-am scapat de colaborarea dintre biserica si stat care dateaza de pe la inceputurile acestor institutii iar tu vii si spui ca-i o chestiune personala. Este cat se poate de publica si de aceea si eu va critic religia la fel de public.
@godless1859, credinta este, intr-adevar, o chestie personala. O chestie asa de personala incat nu are treaba sa se regaseasca scoli in sistemul in care este acum (eu personal militez pentru studiu al credintelor religioase, prezentat nu de preoti sau de absolventi ai facultatilor de profil, cat mai degrabad e sociologi, pentru ca religia este o chestie strans legata de evolutia societatii umane)
Alegerea pentru o credinta ar trebui sa fie a individului. Bineinteles, ei s-au asigurat ca nu e asa din moment ce ti-l boteaza la cateva luni pe pruncul nou nascut. Insa oricand poti pleca mai departe. Pun pariu ca si tu ai fost botezat(a) – nu-ti stiu genul – in o anumita religie, probabilitate mare sa fi fost ortodoxa. Optiunea ta ulterioara a fost de a preaslavi anul 1859, ca si cum acel eveniment iti asigura o razbunare impotriva sistemului. Din nou, e optiunea ta.
Trebuie sa fii in stare sa faci diferentiere intre critica a sistemului (ceea ce e binevenita, indiferent de sistem, atat timp cat este rationala) si propaganda intr-un sens sau in altul. Pentru ca, oricat de ciudat ti s-ar parea, se poate face si propaganda ateista.
O alternativa iti propun: in loc sa militezi impotriva bisericii (de orice natura), de ce nu militezi pentru libertatea credintelor (din nou, de orice natura), fara aruncare cu noroi, fara injurii, fara nervi si fara spume la gura. Ar fi o abordare rationala, zic eu, cu mult mai multe sanse de a-si face auzit mesajul.
Alegerea pentru o credinta ar trebui sa fie a individului
Cei care s-au nascut in Grecia antica au crezut in Apollo si Zeus, cei care se nasc in Brazilia cred in catolicism, cei care se nasc in India cred in hinduism, cei din Pakistan in Allah si Mahomed. Nu este nici un fel de alegere; religia parintilor dicteaza religia copiilor intr-o proportie covarsitoare. Exista si exceptii insa nu sunt semnificative statistic. Parintii tin mortis ca religia lor sa nu fie “personala” ci bagat numai decat in capul copiilor, si neaparat atunci cand aceia nu sunt in stare sa decida daca Mos Craciun e real sau e imaginar.
Pentru ca, oricat de ciudat ti s-ar parea, se poate face si propaganda ateista
Nu mi se pare deloc ciudat, eu sunt unul care face propaganda ateista in mod cat se poate de deschis, si este necesar sa se faca pentru a echilibra in spatiul ideilor disputa dintre ateism si religie. Propaganda inseamna a propaga; propaganda nu este buna decat atunci cand e mincinoasa.
O alternativa iti propun: in loc sa militezi impotriva bisericii (de orice natura), de ce nu militezi pentru libertatea credintelor
Nu cred in libertatea credintelor deoarece nu exista dovezi ca oamenii si-ar construi opinii si pareri din neant, fara constrangeri; exista dovezi ca oamenii isi construiesc pareri pe baza informatiilor la care au acces. Cred in adevar, adevarul provizoriu stiintific, acela care se modifica dupa cum spun dovezile si experimentele si eu militez pentru acest adevar care spune ca religia este o constructie umana ce nu are legatura cu realitatea din teren. Exista altii care militeaza pentru “libertatea credintelor” eu militez pentru desfiintarea credintelor false de tip religios.
godless1859, si totusi, in spatiul zeilor reco-romani a aparut crestinismul. In spatiul crestinismului si paganismului (in lipsa de alt cuvant) a aparut islamismul. Deci se poate, atunci cand nevoile societatii o cer, ca oamenii sa mearga pe calea lor in ceea ce priveste credintele. Chestia e ca nu este bine – indiferent de ce parte a credintei te afli – sa insisti pentru adevarul tau.
Iti inteleg perfect punctul de vedere cu stiinta. Il impartasesc, chiar. Eu nu sunt religios in sensul clasic al cuvantului. Insa am si eu credintele mele. Nu le impun nimanui si, in acelasi timp, ma irit in momentul in care cineva incearca sa mi le impuna mie (indiferent de natura lor, atee sau non-atee).
De aia zic: poate militantismul asta trebuie redirectionat spre o atitudine de acceptare si intelegere, indiferent de natura credintei omului si atunci, cu adevarat, vom avea intelegere si pace si vom putea sa ne vedem de lucrurile care ne afecteaza zi cu zi.
Deci se poate, atunci cand nevoile societatii o cer, ca oamenii sa mearga pe calea lor in ceea ce priveste credintele
Chiar si aparitia acestor religii a fost dictata de factori sociali, de evolutia religiilor, factori ce depasesc persoana unui om sau a altuia. Islamul a aparut ca un plagiat dupa crestinism. Nu are nici un sens sa vorbesti in contextul asta despre libertatea unui om de a-si alege credinta religioasa.
Chestia e ca nu este bine – indiferent de ce parte a credintei te afli – sa insisti pentru adevarul tau
De unde ai mai scos-o si pe asta, de ce sa nu fie bine? Cum altfel s-ar putea contrui opinia publica? De ce nu este bine ca eu sa insist pentru adevarul stiintific pe internet, in fata unor oameni maturi dar este bine pentru oamenii religiosi sa insiste pentru adevarul doctrinelor religioase in fata unor copii care nu sunt in stare sa faca diferenta dintre real si imaginar? Oamenii ca mine au fost timp de secole suprimati si arsi in public ca sa fie invatatura de minte si altora. Uite ca acum o astfel de opersecutie este ilegala si ne permitem si noi sa ne afirmam opiniile cum ca religia e falsa – care-i problema?
Nu le impun nimanui si, in acelasi timp, ma irit in momentul in care cineva incearca sa mi le impuna mie (indiferent de natura lor, atee sau non-atee).
Extraordinar, dar cum as putea eu sa impun cuiva ateismul? Eu sunt un individ care scrie texte antireligioase pe internet folosind logica si argumentatie rationala, nu este nimeni obligat sa citeasca ce scriu, nu ii este impus nimanui sa citeasca ce scriu si daca oamenii sunt de acord cu argumentatia mea atunci vor subscrie la opiniile mele, daca nu, nu. Unde este compulsia atunci cand ceea ce fac eu este doar sa discut? Nu am ars pe nimeni pe rug si n-am amenintat pe nimeni ca o sa pateasca ceva rau daca nu se deconverteste de la religie.
De aia zic: poate militantismul asta trebuie redirectionat spre o atitudine de acceptare si intelegere, indiferent de natura credintei omului si atunci
Eu accept si inteleg faptul ca numai in crestinism exista 30 000 de secte, fiecare dintre ele cu doctrine diferite fata de celelalte, secte aflate in competitie pentru creierele credinciosilor si din numarul asta am scos pe cele cateva mii care au fost exterminate adeseoru prin genocid de catre sectle mai puternice precum ortodoxia, catolicismul sau protestantismul. Religia este diviziva si este demonstrat ca este diviziva ea nu-i uneste pe oameni ci ii dezbina si ii monteaza pe unii impotriva altora. Nici nu este greu de vazut de ce o face – o face din cauza ca este o ideologie mincinoasa si minciunile n-au cum sa-i uneasca pe oameni ci doar o sa-i dezbine.
In partea celalata nu exista biologie hindusa, matematica musulmana, chimie de ziua a 7-a, psihologie adventista, geografie sunita sau fizica budista; este un adevar pentru toti nu cate o minciuna pentru fiecare.
Nu exista nici un motiv serios ca sa fie tolerate aceste ideologii mincinoase numite religii; trebuie sa fie criticate si trecute langa suratele lor mai vechi, la capitolul mitologie.
In primul rand doresc sa va salut, dragi cititori si comentatori ai acestui blog (al carui numar il incrementez si eu). Doresc sa va subliniez un singur aspect, de o importanta capitala – si aici ma refer strict la comentarii, nu si la continutul articolului. Cu tot respectul pentru dumneavoastra – facem aici o confuzie destul de grava, confuzie care se propaga de altfel intr-o foarte mare proportie in randul semenilor nostri: religia si credinta adevarata (in Dumnezeu) nu sunt una si aceeasi. Nu o sa intru in detalii pentru ca am rapi prea mult spatiu si timp. In incheiere, as mai adauga rugamintea de a nu mai clasifica “credinciosii”, de orice sorginte ar fi ei, drept “creiere spalate” – aici ma refer la insinuarea (evidenta) din textul: “…aflate in competitie pentru creierele credinciosilor…”. Cred ca aroganta, in orice directie ar fi manifestata, nu ne ajuta cu nimic 🙂 In fond, daca am fi cu adevarat realisti, noi oamenii, ar fi suficient sa privim in jurul nostru si sa ne dam seama in ce directie gresita mergem, la modul absolut vorbind. Credinta “buna” este ceva ce se practica in fiecare zi, ceva care ar trebui sa inalte spiritual/moral fiinta umana, nicidecum opusul. Nu sunt cuvinte, e o stare de spirit, este realitatea trairilor si faptelor noastre, a ceea ce raspandim in jur. Sunt “fructele” de zi cu zi si asta tradeaza natura caracterului nostru. Este ceva care (teoretic) trebuie sa ne faca mai buni, mai iubitori si respectuosi fata de ceilalti si nu in ultimul rand fata de planeta ale carei resurse le epuizam cu atat de multa inconstienta. Ma opresc aici. Dialogul asta ar trebui sa fie civilizat si purtat cu respect, nu aroganta si malitiozitate. O zi buna sa aveti!