Am avut ocazia sa lucrez cu oameni din multinationale de peste tot din Europa. De Est, dar si din Occident. In 99% din cazuri, am avut treaba cu departamentul financiar. Primul lucru ce mi-a sarit in ochi a fost ca, in timp ce esticii (mai putin ungurii) erau stresati la fiecare inchidere de luna si chiar si in munca de fiecare zi, pentru cei din vest, singura problema era sa isi distribuie corect costurile in companie. Daca mergi la sfarsit de luna, “in inchidere” – cum se zice pe la noi, ai senzatia ca toti sunt intr-o “anumita perioada a lunii”, indiferent de sex.  Si ce-i mai tragic e ca, saracii economisti/contabili nu au nicio vina. Daca probleme nu sunt totusi chiar atat de grave la multinationalele mari – oamenii de acolo au totusi experienta si sprijin, la companiile mici e rau de tot.

Stiti de unde vine groaza esticilor fata de ERP-uri? 

Ei bine, vinovat e sistemul legislativ! Desi singurul lui rol ar fi trebuit sa fie acela de cadru legal pentru desfasurarea activitatii economice, in prezent, la 20 de ani de la liberalizarea economiei, statul ramane in continuare represiv. Nu da legi pentru a sprijini activitatea economica. El da legi pentru a colecta impozite. Asta e interesul lui. Sa stranga biruri. Ca in Evul Mediu. Ca si cum asta n-ar fi destul, banii colectati (dar nu oricum, ci dupa anumite “afinitati”, ca nu toti se grabesc sa-si achite taxele) ajung sa fie aruncati mai ceva ca la chefurile de manelisti… Daca statul e foarte atent atunci cand vine vorba de “input”, la partea “output” e mana larga. Prea (suspicios de)  larga.

Schimbarile mult prea dese in formularistica, in metode de calcul si in zone conexe pun probleme nu doar celor care folosesc sistemele informatice, ci si programatorilor. Update-uri peste update-uri, patch-uri si ajustari prin programe dau batai de cap tuturor.

Uneori, am impresia ca statul s-a suparat ca nu mai lucram toti pentru acelasi angajator unic (adica pentru el!) si acum ne arata ce ne poate face daca n-am fost cuminti… Sau ne ia pe toti la misto!

Ceea ce nu vede statul e ca, lucrand doar pentru a scoate amaratele alea de formulare pentru Finante, nu ne vom scoate nasul din calculatoare sa putem sa ne gandim si la cum sa devenim mai productivi. Ca un contabil bun nu e ala care stie sa ramana in litera legii, ci unul care se gandeste la optimizarea costurilor in companie. In conditiile in care profitul impozabil depinde direct de cheltuieli, e evident ca nu se va gandi nimeni la reinvestitii, ci la cum poate patronul sa isi ia un BMW “pe firma”. Ca sa nu mai vorbesc de toti investitorii externi care, speriati de jungla legilor de la noi, vor prefera sa isi duca afacerile in Asia. Acolo exista zone cu tratament fiscal preferential, fara sa fie paradisuri fiscale. La noi, s-a renuntat la zone libere, la zone cu regim special, la tot. Daca ne gandim la cota unica de impozitare, stam foarte bine! Nu sunt ipocrit si recunosc asta. Dar daca stai si te gandesti ca iti ies peri albi pana sa dai banii aia statului, nu iti mai ajung injuraturile.

PS: asta-i versiunea in care agentii economici sunt de buna credinta si vor sa lucreze in deplina legalitate, platindu-si taxele si impozitele. Urmeaza si un articol despre cei care fac din “fentarea” legilor un scop in sine, uneori mai important decat activitatea lor de zi cu zi…

Sursa foto: aici.