Browsed by
Author: Cosmin

2016

2016

Rareori mă mai uit încă o dată la un film (film = conținut video), chiar și dacă e Vimeo. Dar o fac cu plăcere la orice înseamă timelapse sau imagini ale Terrei luate din spațiu (de obicei, ISS). Și totul arată atât de frumos, de acolo, de sus. Nici nu zici că jos se moare inutil, sunt războaie stupide (toate, nu există niciun alt fel de război), ucidem alte specii, tăiem pădurile fără a le mai da vreo șansă să…

Read More Read More

Un jour comme aujourd’hui – epilog

Un jour comme aujourd’hui – epilog

Am încercat (în aceste trei părți: 1, 2, 3) să scriu o ficțiune, dar cred că putea fi, la fel de bine rău, realitatea. Nu știu dacă e un avertisment. Poate am extrapolat puțin, plecând de la amintirile mele, experiențele mele, temerile mele. Știu, istoria nu se scrie niciodată cu dacă. E o știință exactă, chiar dacă noi o încadrăm mereu la „umaniste”. Nu ai cum să încerci iterații. Dacă o faci, treci granița către literatură. Dar, cu mici excepții…

Read More Read More

Un jour comme aujourd’hui (3)

Un jour comme aujourd’hui (3)

Aici: partea a doua Fără prea multe ezitări (știa prea bine fiecare centimetru din casa scării), băgă cheia în ușă. Tot din reflex încercă și întrerupătorul. Holul se lumină în două etape, o lumină roșiatică prima dată, urmată de orbitorul alb al neonului. Nu știa care dintre cele două surse (lampa sau neonul) erau mai vinovate de starea tot mai precară a vederii lui. Din păcate, nu avea cum să fie tot timpul soare. Uită de mâncare – de fapt,…

Read More Read More

Un jour comme aujourd’hui (2)

Un jour comme aujourd’hui (2)

Am început aici. Avea biroul la ultimul etaj. Destul de sus să domine clădirile din jur, dar nu îndeajuns încât să treacă cu privirea de periferiile orașului. Mintea închisă a unui coleg de-ai lui de meserie a proiectat-o cu prea mult beton și prea puțină sticlă. Deși nimic nu-l eclipsa pe o rază de kilometri buni, soarele nu-și făcea prea des simțită prezența în birou. Birou… impropriu spus birou. O hală de o sută de metri lungime. Fiecare cu banca…

Read More Read More

Un jour comme aujourd’hui (1)

Un jour comme aujourd’hui (1)

„Paștele mă-sii de treabă!”, înjură Mihai. Dar nu mai ținea minte dacă în gând sau dacă o făcuse cu voce tare. Și, ceea ce îl speria și mai tare era faptul că nu era sigur dacă înjurătura nu avea și un nume în ea. Pereții ăștia erau atât de subțiri încât se auzea și când clipeau vecinii.  Se trezise cu noaptea în cap, de frig. Era un decembrie mai cald ca de obicei. Dar asta doar afară, nu și în…

Read More Read More

Errare humanum est

Errare humanum est

Mare agitație mare printre biți și oameni aseară. Un magazin online, nu-i dau numele, că-s sătul de cât i-am arătat cu degetul, cică a greșit un preț la un smartphone. E același magazin care preia comenzi, precomenzi, de fapt, dar fără să fie în stare să dea un termen de livrare. Sau preia comenzi pentru articole imposibil de adus (fie ajunse la end-of-life și scoase complet din fabricație sau vânzare, fie încă inexistente pe piață). A, și ceea ce e și…

Read More Read More

Gică de la Sculărie

Gică de la Sculărie

Dacă vorbim de salarii, există o tendință (aș risca să generalizez, dar cred că, de unde privesc eu, am de ce s-o fac) de auto-supraapreciere. Sau, cel puțin, nu am întâlnit până acum oameni care să zică: „am impresia că sunt prea bine plătit”. Mă gândesc că nu-l oprește nimic pe cel care a construit autostrada cu probleme din Transilvania să-și ceară banii pe lucrarea lui, chiar dacă-i făcută de mântuială. Și ceva (comparația cu media europeană din același domeniu)…

Read More Read More