Așteptam vacanța mare și nimănui nu-i mai stătea mintea la lecții, când pe ușa clasei a intrat un profesor care ne-a anunțat pe un ton între grav și comic că s-ar putea să ne mai vedem peste vară. Cum corigențele nu intrau în discuție (eram o promoție bună într-o școală la fel de bună), am început să șușotim și să lansăm scenarii care mai de care mai fanteziste. Ne ducem în tabără? Se face vreun cerc de matematică sau altceva…
11541 scaune roșii… câte unul pentru fiecare locuitor ucis în timpul asediului asupra orașului Sarajevo. Un loc gol în oraș, un loc gol în casă, un loc gol în inimile celor din jur. Au trecut douăzeci de ani de atunci. Douăzeci de ani de la cel mai sângeros conflict la care Europa a fost nevoită să asiste după Cel de-al Doilea Război Mondial. La câteva sute de kilometri de noi mureau oameni într-un război stupid, se umpleau gropi comune, se…
Peninsula Coreea, sfârșitul anului 1950. În plină ofensivă a Armatei Eliberării Poporului, mascată sub numele de Chinese People’s Volunteer Army, forțele Națiunilor Unite (mai precis, cele ale Statelor Unite) erau ca și înfrânte. Retrase mult dincolo de paralela 38, puteau să considere că acel capăt de lume e o cauză pierdută și să se gândească la logistica retragerii din peninsulă. Însă, când totul părea pierdut, un stupid accident de mașină a schimbat soarta istoriei. Generalul Walton H. Walker moare după ce Jeep-ul său se izbește…
Îmi amintesc cum arăta România în anii de după 1989. De fapt, nu toată… În Tîrgu Jiu, nebunia ultimilor ani de comunism, cu demolările inconștiente a tot ceea ce însemna vechi, nu prea era vizibilă. Dar știu că mergeam la București cu orice ocazie (ei, mai evadam și noi din provincie la cîte un TIB sau ceva de genul) ca să pierdem vremea pe acolo și imaginea dezolantă a blocurilor gri comuniste, neterminate te urmărea peste tot. N-am scăpat de…
Când mi-am schimbat pașaportul, prin 2006, un polițist povestea cuiva că, pe când era în tura de noapte, l-au chemat gardienii publici pentru ceva ce și lui i s-a părut de necrezut: un camion a rămas prins in Poarta Sărutului. Adică nu tot camionul, doar cabina. Idiotul intrase voit cu mastodontul în parc, cu gândul să treacă prin Poartă. Rămas captiv acolo, claxona întruna, că nici să iasă nu mai putea (ambele uși erau lipite de stâlpii verticali) și nici…
Cred că ar trebui să scriu cât mai repede leapșa asta, să nu uit… sunt din ce în ce mai departe de acele timpuri. Trecuse primul an (întreg) școlar în libertate. Scăpasem de uniforma aia ordinară, dintr-un material de o calitate atât de proastă încât nu puteam să îl ating, de cravata aia cu care ar fi trebuit să mă mândresc… Descoperisem Iron Maiden, Pink Floyd, Judas Priest. Începuse „Saved by the bell” și eu începusem să visez la următorii…
Politica, la fel ca orice altceva pe lumea asta, se învață. Adică nu-i ca și cum ai respira, să o faci din reflex. Ai nevoie de studii pentru asta. De educație. Clasa noastra politică, imediat după momentul ’89, putea să provină fie din țară (școliți după cărțile comuniste, nu neapărat de la Ștefan Gheorghiu), fie din exil. Pe aceștia din urmă i-am rănit într-un an mai rău decât au facut-o comuniștii 45. Dar hai să zicem că atunci nu eram pregătiți…