Mathias Rust: “I was thinking I could use the aircraft to build an imaginary bridge between West and East to show that a lot of people in Europe wanted to improve relations between our worlds.”

(BBC)

Luna mai a anului 1987. Pe 28, mai exact. Uniunea Sovietică (Partidul Comunist, ca să respectăm adevărul istoric) era condusă de doi ani de către Mihail Gorbaciov, succedându-i lui Cernenko, ultimul din linia dură a partidului. Războiul rece, deși nu era evident pe atunci și nici nu se voia a se spune pe șleau asta, aluneca, încet, dar sigur, spre ultimele lui momente. Peste patru decenii de încrâncenare, de replici dure, de înarmare ale ambelor tabere nu aduseseră nimic bun. Uniunea Sovietică, țările prietene și comunismul erau departe de paradisul promis de Engels, Marx și Lenin. Statele Unite și Europa Occidentală se îndepărtau prin bună-stare de toate astea și stârneau invidia locuitorilor țărilor de dincolo de cortina de fier.

În acest statu-quo, 28 mai a fost o zi care a grăbit sfârșitul.

Un avion de mici dimensiuni decola cu trei săptămâni mai devreme din Hamburg. Destinația finală: Moscova, Piața Roșie. Un adolescent, Mathias Rust, a reușit o performanță pe care niciun serviciu secret nu o reușise și nici nu a mai reușit-o până atunci. Să ridiculizeze întregul sistem de apărare al rușilor.

După zboruri deasupra Europei de Nord (drumul până în Islanda e, probabil, legat de insuccesul discuțiilor dintre Ronald Reagan și Mihail Gorbaciov de la Rejkjavik din toamna anului precedent) și o scurtă escală pentru realimentare la Helsinki , Mathias Rust trece Baltica și intră pe teritoriul defunctei URSS. Deasupra Estoniei e interceptat de un MIG23, dar, fără nicio explicație, e lăsat să zboare mai departe. Reușește să ajungă deasupra Moscovei în jurul orei 7 (seara) și, după câteva încercări nereușite de a ateriza chiar în Piața Roșie, decide să aterizeze la câțiva metri depărtare, lângă Catedrala Sf. Vasile:

„My plan was to land in Red Square, but there were too many people and I thought I’d cause casualties.”

Urmările acțiunii sale pline de curaj au fost benefice perestroikăi. Gorbaciov a reușit să scape de greii conservatori (în frunte cu Ministrul Apărării), destituind sute de generali sovietici, în marea lor majoritate opozanți ai măsurilor pro-democratice începute de liderul de la Kremlin. A fost o oportunitate de care Gorbaciov a profitat din plin. Ba chiar mai mult, l-a ajutat la următoarele convorbiri cu Statele Unite să semneze tratatul de la Washington din decembrie, același an (Tratatul privind Eliminarea rachetelor cu rază medie și scurtă de acțiune). Aterizarea în Piața Roșie a fost, probabil, unul dintre cele mai puternice mesaje ale sfârșitului de secol: războiul rece trebuie să înceteze! Banii aruncați fără număr și fără minte pe tehnologie militară au fost ridiculizați de un adolescent cu 50 de ore de zbor și de avionul lui de agrement… Jumătate de secol de înarmare continuuă s-au acoperit de ridicol în cele câteva ore de survol al URSS și al Moscovei.

Mathias Rust a fost condamnat la 4 ani de închisoare, dar a fost eliberat în august 1988, ca un gest de clemență din partea Uniunii Sovietice. S-a întors în lumea liberă ca un erou.

Rust told Russian mass-circulation newspaper Komsomolskaya Pravdahe flew to Moscow across the Iron Curtain because he wanted the Cold War to be over.

“I wanted to leave a message for humankind which I did,” he said.

“I wanted to take an active part in perestroika and was hoping Gorbachev would make me part of this movement,” Rust said, referring to the reform process launched by the last Soviet leader. “And I believe I sped up perestroika a little bit.”

“For me the most important thing was to fly down to Moscow and give the world my message. Looking back I still think I’ve won because I’ve done what no-one expected,” he said, adding he was lucky the Soviet forces did not shoot him down.

How the teenager was able to cross into the heavily guarded Soviet airspace and land the small plane without being shot down is a mystery still to this day. The flight became legendary.

“Nobody could believe back than that of all things on the ‘Day of the Border Guards’ that a young, inexperienced pilot could penetrate to the heart of the heavily armed country,” said Vladislav Belov, director of the Centre for German Research at the Russian Academy of Sciences. 

(thelocal.de)

Ar fi putut atât de ușor să moară, doborât oriunde deasupra URSS. La fel cum s-a întâmplat cu avionul sud-coreean de pasageri, în 1983, o tragedie în care peste 260 de oameni nevinovați au pierit în Kamciatka…

Uitați-vă la fețele oamenilor care s-au îndreptat spre el… În plină eră comunistă, în care lumea era supra-alimentată cu istorii despre atrocitățile armatei germane comise în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (nu că ar fi fost exagerări, dar au trecut decenii de atunci) și în condițiile în care steagul Gremaniei Federale se putea vedea pe avion, lumea i-a zâmbit. I-a vorbit în engleză… Acolo a căzut întregul sistem comunist. Cu acele cuvinte și zâmbete cu care oamenii din Piața Roșie, liberi – pentru prima data în ultimii șaptezeci de ani – l-au primit pe Mathias Rust, comunismului i s-a scris necrologul.

PS: Am auzit povestea lui Mathias Rust la Radio Europa Liberă în 1987. N-am înțeles prea multe atunci, doar că un om al cărui curaj a fost sinonim cu nebunia, a făcut un gest extraordinar. A construit un pod. Un pod simbolic pe care am pășit și noi, doi ani și jumătate mai târziu…

19 ani. Atât avea Mathias când a aterizat în Piața Roșie. Mi-e rușine să mă gândesc ce făceam eu la vârsta aia. Dar lumea nu e făcută doar din eroi.

Sursa foto: englishrussia.com, wikipedia.com.