De mic am avut o problemă să reacționez instantaneu când a fost vorba de stânga-dreapta. De mâini/direcție vorbesc acum, nu de politică… Îmi lua ceva, de ordinul secundelor (două-trei) până să-mi dau seama care, cum. Venită prin Târgu Jiu, o rudă din București încerca să-mi vorbească despre box (despre croșeu, uppercut and so on) și să mă „antreneze”. Și s-a prins că nu aș putea face box de performanță pentru că n-aș fi în stare să atac instantaneu, așa cum mi-ar spune antrenorul. Și atunci mi-a zis: „Stânga e aia pe care ai ceasul.”. Doar că la șase ani nu aveam încă ceas. Mi-a desenat unul cu pixul pe mână, analogic, cu tot cu curea. L-am ținut până s-a dus singur, fără să insist cu ceva abraziv să-l șterg.

Nu la mult timp după aia, a venit primul ceas. Rusesc, evident. Luk. Dar tot n-am reacționat mai repede la dreapta/stânga. Și după aia… am început să le strâng. Cu zecile.

Repede, pe fast forward, ajungem în prezent. Și pentru că prezentul înseamnă, în primul și în primul rând, tehnologie, timpul se măsoară inteligent. Nu se consumă așa, dar asta e altă poveste. So… there`s my story: un review rapid al ceasurilor smart pe care le-am avut la mână.

1. Pebble Watch. The very first model. Ăsta a fost primul meu smartwatch. L-am comandat după ce strângerea de fonduri pe Kickstarter s-a terminat, dar nu din lipsă de încredere, ci pentru că am auzit abia imediat după aceea de el. Am așteptat patru luni după el. Patru luni! Verificam de mai multe ori pe zi comanda, să fiu eu sigur că nu a ajuns și am ratat momentul. Ca să nu mai zic ce m-am enervat când l-am văzut deja la cineva pe mână prin oraș… Noroc că a venit la câteva zile după. Primul contact a fost absolut năucitor. Așa, preistoric, cu ecran monochrom, cu pixelii cât casa, fără ecran tactil, și tot m-a cucerit. (Stați liniștiți, nu o să scriu la toate așa de mult!) Pe scurt, ceasul e waterproof (deci poți liniștit să înoți cu el, ba chiar să te scufunzi), ceea ce îl face bun și la schi, că rezistă transpirației intense de sub costum – mai ales la schi, că nu prea ai cum, cu cască în cap și cu tot zgomotul de fond, să auzi telefonul. Vibrează destul de tare, îl simți și în somn. La lumina solară poți lejer să citești afișajul. Și bateria ține îndeajuns de mult încât să nu îți faci griji că rămâi cu o brățară inutilă pe mână când ți-e lumea mai dragă. Avea trackerul lui, dar știe și o grămadă de aplicații third party. Încă îl mai port, deși are cam cinci ani. Și încă îmi place.  
2. Casio G-Shock GB 5600B. Ăsta a fost al doilea, dar parcă nu l-aș băga totuși la categoria smart, știe doar o parte din funcționalitățile Pebble-ului, să zicem. Dar te notifică (inclusiv prin vibrații), vezi cine îți scrie, poți să-i pui alarma de pe telefon. Plus că-i waterproof big way (200m). Și e Casio. G-Shock. Ah, și l-am prins la un preț extraordinar de bun. Nu știe niciun fel de tracking, și ăsta-i cel mai mare minus al lui. Bateria văd că ține, deși are cam trei ani și a mers încontinuu.
3. Apple Watch. Aici chiar a fost o întreagă poveste cu achiziția, dar nu mai intru în detalii, ce a fost a fost. Știți cum a fost? Ca și cum te-ai da jos dintr-o Dacia 1300, hai, 1310, și te-ai urca într-o mașină germană. Doar că mașina asta consumă la greu, și trebuie să o alimentezi des. Dar… vezi notele de subsol. Culori senzaționale, poți să-i schimbi ușor brățările (am vreo trei tipuri, dintre cele decente la preț), arată impecabil, deși are doi ani deja. Nu s-a zgâriat prea tare (aproape deloc, aș zice, în afara unor mici puncte pe carcasă). Doi ani deja??? Păcat că primul model nu a fost și el rezistent la apă.
4. Huawei Watch. M-a șocat ab initio. Cutia în care vine surclasează orice alt ambalaj. Atât de multă grijă acordată detaliilor, mai rar. Nici ceasul în sine nu dezamăgește. Ecranul mai luminos ca Apple Watch, culori mai bune. Parcă responsivitatea e puțin sub Apple. Din păcate, l-am avut legat la iPhone, deci n-am folosit niciuna din aplicațiile pe care aș fi putut să le am dacă era legat cu un Android. Chiar și așa, ceasul e un produs uluitor, având în vedere că e chinezesc din design până-n ambalaj. O notă foarte bună pentru Huawei. 
5. Tag Heuer Connected. Și după ceasul ăsta am umblat o groază. Eram în Viena și l-am găsit într-un magazin. De fapt, nu l-am găsit, era doar expus, nu și de vânzare. Singurul din Viena! Nu se livra online în România… Până la urmă l-am găsit în Marea Britanie. L-am primit în mai puțin de 24 ore de la momentul lansării comenzii. Din Londra, da? În Timișoara. În mai puțin de 24 de ore. Cu un cost suplimentar de 14 GBP. Deci cam 15 euro… Sub 24 de ore, da? Eu și acum, când îmi reamintesc scriind, sunt siderat. Dar să trecem peste asta. Ceasul e perfect. Aliajul din care e făcut e atât de ușor încât ai o senzație ciudată, de imponderabilitate, când îl iei în mână, după primul contact vizual. Rar am văzut ceva atât de ușor. Și nu e plastic, e metal și cristal. Din nou, cam puține poți să pui pe el din iPhone, dar măcar are Android Wear 2. Cum să spun? Pe scurt, ceasul e  perfect. De la mecanismul de închidere al brățării, la afișaj. Nu ai ce să-i reproșezi. Poate doar prețul. A, și că trebuie să-l dai jos de la mână când te bagi în apă.
6. Withings Activite Pop. Deși l-am găsit la un preț aproape de nerefuzat (49 EUR), am cam stat un pic pe gânduri. Mi se părea prea mic. Apoi m-am obișnuit cu el. E chiar haios (haios, cred că ăsta e cel mai bun cuvânt prin care aș putea să-l descriu). Chiar interesant – nu are niciun buton, dacă nu-l legi la telefon, e inutil. Partea proastă? Nu are niciun fel de notificări. Partea bună, știe să facă tracking și când înoți. A, și nu se încarcă. Se schimbă direct bateria.
7. Pebble Time. Din păcate, ecranul lui nu poate concura cu cel al fratelui lui mai mare. Poate că a pierdut din contrast și luminozitate din cauza culorilor, nu știu. Dar a pierdut și din baterie, și din design… Din prea multe. Îmi place, nu zic nu, dar e sub primul model. Și mult mai scump.
8. Vector Meridian. Un Pebble un pic mai bine lucrat la exterior, dar mai puțin inteligent. Dacă ai lua ce e mai bun la primul și ce e mai bun la Vector și le-ai pune într-un ceas, ar ieși ceva tare de tot. Dar așa… Ce-i OK? Uiți să-l mai încarci. Deși… Deși! Ceva ciudat s-a întâmplat cu ceasul săptămâna asta. După ce de la prima încărcare am așteptat aproape două luni să se descarce (și acum părea să fie la fel, 70% după trei săptămâni), de luni până ieri s-au consumat toate procentele ăstea șaptezeci. Sper să-l fi uitat eu într-un mod în care să-i tragă bateria în halul ăsta, nu o defecțiune. A, chiar, nu poți să-i dai shut-down, nici măcar sleep. What the…?

Ăstea-s jucăriile mele smart. Toate îmi plac, n-aș renunța la niciunul. Și uitați și notele de subsol, așa, ca o concluzie. 

• Nu mă interesează bateria. Rar spre niciodată port două zile la rând același ceas. Poate doar când sunt plecat uneori mai mult, dar nu-i niciun efort să mai pui un cablu în plus. Îl las la încărcat peste noapte și e totul în regulă. Dacă ține 18 ore, e bine. Și toate țin măcar atât.
• Mi-ar plăcea să fie toate rezistente la apa. De fapt, waterproof. Și nu am nevoie de 100m, 50m ajunge (nu e dezacord, nu e vorba de cincizeci metri, e o referință, un sistem de raportare). Pebble, Withings și Vector acolo sunt și e totul în regulă. Casio e mai cu moț, dar e G-Shock, da?
• Cele mai bune brățări sunt cele de silicon. Da, e mișto brățara aia mai scumpă ca ceasul de la Apple, dar ceasurile sunt mult prea sport pentru a se preta la piele sau metal prea strălucitor. Dacă e negru mat, e bine. Merge. 
• Ar fi bun un standard pentru docking (încărcare). Dar când în lume nu există un standard al ștecherelor și, implicit, al prizelor în care le bagi, ce pretenții să ai de la producătorii de smart device-uri. Indiferent ce-or fi. 
• Cel mai bun geam pe care poți să-l pui pe un ceas rămâne safirul. Am un Tissot care face zece ani, carcasa de oțel e toată zgâriată, geamul e neatins. Nou. Da, e greu să pui pe smartwatch, e mai scump, dar e o altă lume. 
• Dimensiunea. Aici depinde mult de formă. Pebble și Vector par perfecte chiar și pentru mâini mai mici (ca a mea), Tag e puțin cam mare (45mm). Apple Watch e din nou perfect – formă și mărime. Withings e cam micuț, dar nu deranjant. 
• Funcționalități. Cu mici excepții (Casio și Withings), toate ceasurile au un numitor comun: notificări+tracking. Ai nevoie de mai mult? Nu! După cinci ani de utilizare, îmi dau seama că nu ai nevoie de știu eu ce aplicații SF pe ceas. Nu ai ce face cu ele. E bine dacă poți să dai rapid, de pe ceas, un mesaj standard „Revin eu cu un telefon în cel mai scurt timp”, dar nu e nicio dramă dacă nu ai așa ceva. E bine și dacă poți să răspunzi de pe ceas și să porți o conversație, dar, din nou, poți și fără. Doar ai la un preț de nimic o ofertă uriașă de căști bluetooth. Și poate declanșatorul foto să mai fie util. În rest, chiar nu văd ce. Nu te apuci să citești mailuri kilometrice pe ceas, e de ajuns să știi că îl ai un astfel de mail. Nu te apuci să chemi taxiul, c`mon, cât de complicat să fie să scoți telefonul din buzunar? Procesoare mai bune? Eu nu am simțit nevoia…

Nu trag neapărat concluzii, că nu sunt vreo somitate în domeniu, dar sunt un consumator matur de așa ceva. Deci mă cam pricep la „așteptări”. Ce e în spate, sub carcasă, de fapt, nu mă interesează. Eu doar consum, alții livrează. Vreau să fie la suprafață așa cum mă aștept (adică design – dar aici e simplu, nu îmi place, nu îl iau) și să facă măcar atât: notificări și monitorizare.

Ar fi, totuși, ceva. Sunt hoteluri care au, în loc de chei fizice, pentru accesul în cameră, niște brățări NFC (cred că așa sunt). Mi-ar plăcea să știe și ceasurile să facă asta. Și nu doar să deschidă ușa casei, dar și mașina, să o și pornească, să fie „parola” pentru laptop, să plătești cu ceasul. And so on, ați prins ideea.   Da, e un risc în plus, dar și dacă pierzi cheia e.  

Sau deja există toate astea?

PS: Deși mai toată viața mea am purtat ceas (pe stânga), tot nu-s în stare să reacționez sau să nominalizez rapid direcția. De aceea aleg să merg doar înainte. 

Foto: de aici.