Nu cred ca trece vreo zi fara sa-l observ.
Poate si pentru ca lucrez intr-un birou alaturi de “n” colegi. Fiecare specializati pe cate o aplicatie, fiecare cu treaba lui. Sau asa ar trebui sa fie.
Dar nu se intampla asa. Pentru ca, aproape intotdeauna, se gaseste cineva care sa stie de toate. Nu vreau sa intru in detalii, ca nu are rost. Asa, de dragul comparatiei, e ca si cum ti s-ar preda cursurile de istorie de catre profesorul de fizica. Adica… om fi amandoi in invatamant, dar asta nu inseamna ca ne stim unul altuia materia. Si nu, nu lucrez in invatamant.

Nu incetez sa ma minunez de chestia asta. Poate sunt eu lenes, naiba stie… Si mai ingramadit, cu ochelari de cal. Dar mie mi-a ramas ceva in cap: decat sa fac 10 lucruri de mantuiala (si sa fie nevoie sa mai vina alti 10 oameni dupa mine ca sa repare), mai bine faci unul singur, dar asa cum trebuie! Oriunde lucrezi si oricare ti-ar fi meseria, gasesti pe unul care sa stie si ce faci tu, desi el e in cu totul alt departament. Daca era sa ne pricepem toti, la gramada la munca celuilalt/celorlalti nu aveam atatea specializari in facultate. Era una singura si gata.

Progres nu inseamna sa te bagi in toate! Nici vorba! Progres inseamna sa aduci tu acolo, pe partea ta de munca, ceva in plus! Sa faci munca mai eficienta, sa fii tu mai productiv!

Cred ca de aici s-a nascut si admiratia mea fata de nemti! N-am intalnit pana acum nici macar unul care sa pretinda ca se pricepe la toate.

Va spune ceva Diviziunea sociala a muncii?