Primul meu contact cu internetul a avut loc prin anul 1996.

In toamna, dupa admiterea la facultate. Cum nu prea eram un petrecaret, imi petreceam multe seri intr-un club de net, singurul pe vremea aceea din complexul studentesc, in defavoarea discotecilor sau cluburilor. Nu m-a deranjat prea mult asta, mai ales ca incepusem sa descopar fascinanta lume a world wide web-ului. Dar si Windows 3.11, Office (nu mai retin cum se numea pe atunci), Netscape Navigator, client de mail sub MS-DOS, mIRC… Colegii mei nu prea stiau despre ce vorbesc. Nu era primul contact cu calculatorul, nici macar cu PC-ul. Dar era ceva cu totul si cu totul diferit. Imi aduc aminte ca, intr-o sambata, am facut o noapte alba in clubul ala, jumatate din timp navigand pe net, iar restul noptii jucand Dune (jocul conversational). Preferam sa imi cheltuiesc asa banii. Nu stiu ce fel de conexiune aveau acolo dar mergea atat de greu… Sau poate asa se miscau pe atunci paginile web.

Si la facultate aveam un laborator nou-nout. Si calculatoarele de acolo erau legate la net, dar nu ne lasau sa stam toata ziua pe ele. Aveau deja Windows 95 si se miscau mult mai bine… M-am jucat odata cu NetSend-ul si am dat un mesaj in toata reteaua, ceva in genul: “Greva Generala!”. Bineinteles ca am primit un mesaj inapoi de la administratorul de retea. Spre norocul meu, era si el pus pe glume si mi-a raspuns in acelasi ton.

Pe atunci nici nu se punea problema sa ai net in camin, de-abia spre finalul studiilor caminele celor de la Politehnica au fost bagate in retea.

Nu mai intru in detalii despre internetul de la primul meu angajator. Si acolo era dial-up, la inceput. Dar lucrurile au evoluat rapid si prima solutie profesionista a fost cea de la Connex.

Tot de la ei am avut si eu primul internet acasa: XNet Dial-up Free. Nu prea ai cum sa faci vreo comparatie cu ceea ce inseamna astazi serviciile de internet. Nici macar cu cele prin GSM (nu 3G!). Se deconecta, se incarcau paginile de parca erau clepsidre! Dar am primit un de la lucru un telefon (Hyundai) care avea modem incorporat. Mult mai bun decat dial-up, stia si WAP, se conecta la calculator si aveai net oriunde. Era ceva pfuaaaai… de necrezut pentru acele timpuri (vorbesc de 2002). Am facut si un upgrade la XNet Gold dar nu era mare diferenta. Doar ca nu suna niciodata ocupat.

Apoi mi-am facut un abonament de date peste cel de voce mobila. Nu mai stiu exact anul, 2005… 2006. Si de atunci n-am mai renuntat la el. Am avut ulterior UPC si RDS. Cablu si fibra optica. N-am avut motiv de plangere. Si serviciile prestate au fost din ce in ce mai bune. Si nu e niciun fel de reclama. Poate la internetul mobil mai am, din cand in cand, comentarii de facut. Dar, in cea mai mare parte din timp, e functional si se misca bine. Viteza de transfer a crescut exponential. Daca inainte stateam o ora pentru cativa mega (pana in 10…), acum sunt site-uri care iti ofera viteze ametitoare. Am dat jos o imagine Ubuntu in cateva minute.

S-a ajuns departe. Exista proiecte de lege (in SUA) care vor sa defineasca accesul la internet ca fiind un bun liber, la fel ca si aerul si lumina soarelui… L-am vazut pe Mircea Mester “jucandu-se” cu un Mini care avea acces la internet. Am citit despre masini ce vor avea integrat acest acces si vor transmite in timp real informatii catre servere specializate (on-line service sau ceva de genul), comunicand fiecare parametru considerat important.

Nu stiu unde se va ajunge. Internetul este deja parte din viata noastra. Dar va fi si mai prezent. Eu nu pot sa imi dau seama cum, dar stiu sigur ca nu mai e literatura science-fiction!

Traim (deja) in viitor.

Sursa foto: aici.