Eterna toamnă europeană
Mi-ar fi plăcut să scriu astăzi despre altceva. Nu neapărat despre nişte rezultate bune (dacă pot fi numite “bune”; cel mult, normale), poate nici măcar nu le-aş fi băgat în seamă. Aş fi scris ceva despre recensământ, despre Libia, sunt multe subiecte.
Dar o să scriu acest articol pentru că s-ar putea să fie ultimul. Nu merită să mai scriu ceva. Nici dacă vreo echipă românească reuşeşte vreun rezultat surpriză şi ia un punct sau poate chiar trei unei echipe mari. Nu.
O să mai deschid subiectul “fotbal” doar când vom avea o echipă in primăvara europeană şi o calificare la un turneu final. Până atunci, acest subiect este lipsit de importanţă. Nu mă poate incânta un egal cu Larnaca, unul cu Belarus sau o victorie cu nişte cvasi-necunoscuţi…
Pentru mine, fotbalul românesc s-a terminat în 1994, cu acel meci pe care nu pot să-l uit: România – Suedia. Niciun alt meci, de după vara aia nebună, nu s-a mai ridicat la nivelul acelor ani. Chiar dacă au mai fost calificări la CE si CM. Sau sferturi de finală intre două echipe româneşti… Şi oricât mi-am dorit, n-am mai vazut aşa fotbal ca atunci. Şi oricât am sperat, nimeni n-a mai lovit mingea ca Hagi. Dar acum am obosit.
Dacă n-aţi ieşit atunci în stradă ca să vă strigaţi bucuria alături de zeci de mii de oameni, sunt mari şanse să n-o mai faceţi…
Aşa că, fotbalul intră într-un “Frozen Zone”, iar eu rămân cu imaginile idilice despre fotbal, imaginile adolescenţei mele.
Profit de acest ultim articol să le mai mulţumesc încă o dată tuturor celor care s-au implicat atât de mult în fotbalul românesc. Atât de mult încât n-a mai rămas nimic din el.
PS: Deşi s-ar putea să vă vină greu să credeţi, mai jos sunt secvenţe dintr-un meci de fotbal. Jucat de români. Dacă în 1994 eraţi prea mici pentru fotbal şi n-aţi văzut transmisiunile televiziunii române, rugaţi-vă părinţii să vă povestească. Şi poate că e mai bine să folosim ca “bed time story” astfel de poveşti, şi nu unele despre cât de bine loveşte Mutu chelnerii, cu pumnul. Sau despre cât de sexy e vreo poamă bombă din Piteşti.
Sursa foto: footballteamplayers.com
2 thoughts on “Eterna toamnă europeană”
Ce nationala era pe atunci.